Țiuitul în urechi poate semnala apariția unui anevrism arterial

În tradiția populară, atunci când îți țiuie o ureche înseamnă că te vorbește cineva de bine. Cu cât ne țiuie urechile mai tare și mai des, cu atât suntem mai bucuroși. De fapt, nu ar trebui să ne culcăm pe niciuna dintre urechi și să dăm fuga la medic, pentru că, de multe ori, acesta este semn de boală.

Țiuitul în urechi sau tinitusul, după denumirea medicală științifică, reprezintă percepția de sunete în urechi. Acestea sunt descrise de pacienți ca țiuituri, fluierături, pocnete, șuierături, susur sau vuiet de apă curgătoare. Sunetele pot fi într-una din urechi sau în ambele și pot fi percepute ca provenind din exteriorul sau din interiorul urechii. Afecțiunea poate apărea în orice formă de surditate sau la pacienții cu auz normal.
Deși este atribuit deseori surdității de transmisie, acest simptom poate fi mult mai sever, indicând o anomalie vasculară, cum ar fi o tumoră glomică (tumoră a glomusului carotidian - mică masă de țesut în sinusul carotidian), o boală vasculară ocluzivă carotidiană (ateroscleroza carotidiană), o malformație arterio-venoasă sau un anevrism arterial. De asemenea, au mai fost depistate cauze precum tumori localizate în globul ocular sau la nivel central, migrene sau epilepsie. Pacientul suferind de tinitus trebuie, în primul rând, examinat de un specialist ORL pentru a determina dacă suferința este însoțită de o problemă de auz, medicul fiind în măsură să furnizeze informații detaliate referitoare la cauza și opțiunea asupra tratamentului ce trebuie aplicat. Examenul de tomografie computerizată și angiografia sunt deseori necesare pentru a stabili diagnosticul final.

Muzica în surdină maschează zgomotele percepute în ureche
"Cercetările recente în domeniul tinitusului au stabilit o corelație între apariția acestei manifestări și conceptul S.P.A.D.E. (stres, panică, anxietate, depresie, emoție), arătând că este recomandabil un control psihiatric și neurologic al pacientului suferind de tinitus", explică medicul specialist Diana Ionescu.
Potrivit site-ului sfatulmedicului.ro, tratamentul tinitusului include evitarea expunerii excesive la zgomot, evitarea altor factori extrinseci ce pot produce leziuni cohleare, mascarea tinitusului cu ajutorul muzicii și diminuarea lui prin amplificarea sunetelor normale.
De regulă, mascarea tinitusului se realizează prin recurgerea la o proteză auditivă. Tratamentul medicamentos constă în administrarea intravenoasă de antiaritmice (lidocaină), acestea putând reduce tinitusul la unii pacienți. Studiile efectuate până în prezent sugerează că o astfel de terapie administrată per os (oral) timp îndelungat, nu aduce niciun beneficiu real.
Dintre numeroasele medicamente care au fost testate prin intermediul studiilor, antidepresivele orale (nortriptilina 50 mg administrată per os, seara la culcare) s-au dovedit a fi cele mai eficace.

Evitați expunerea la zgomote puternice!
În Statele Unite ale Americii, tinitusul se tratează prin ședințe de psihoterapie, iar în Germania sunt preferate tratamentele pe bază de impulsuri electrice. O soluție o reprezintă și pernele muzicale, care emit sunete de clopoței sau ciripit de păsări.
În plus, oamenii de știință spun că sunt la un pas de a afla cauza tinitusului, ceea ce ar favoriza descoperirea unui tratament care să vindece această afecțiune. Statisticile arată că cel puțin 10 -15% din populație suferă un astfel de episod pe parcursul vieții, fenomenul fiind mai accentuat și frecvent odată cu înaintarea în vârstă.
Deși țiuitul în urechi este un simptom care apare brusc, poate fi oarecum prevenit dacă păstrăm o igienă adecvată a aparatului auditiv, dacă nu ascultăm muzică la căști cu un volum foarte ridicat sau un timp îndelungat, dacă nu stăm lângă boxe atunci când mergem la un concert, evitând expunerea la zgomote puternice și de lungă durată.