Editorial - Faleza plajei Modern, între nostalgie și betoane

Au trecut zeci de ani însă, iar scările sunt tot acolo, mirosind însă înțepător a mizerie și urină. Copacii spinoși cu frunzele argintii își fac în continuare datoria înfipți în mal, pe aceleași poziții, dar bruscați de deșeuri și pârloagă. Doar marea a rămas aceeași, deși s-a mutat câteva zeci de metri mai departe.

Faleza plajei Modern continuă să străjuaiscă verde taluzul unui oraș care pare că abia așteaptă să năvălească cu betoane și construcții. Aici e marea provocare a actualei administrații... Cum vrea să arate pe viitor faleza?

Încă din capul locului trebuie menționat faptul că tot ce se află pe acest taluz verde este proprietate privată. Cum au fost luate aceste terenuri, cum au fost cumpărate și vândute, cine a meșteșugit „privatizarea” lor, justiția și-a spus cuvântul, o parte din actori fiind deja după gratii. Cert este însă că toată zona este proprietate privată, iar statul român și Primăria Constanța nu prea mai au ce face.

Subiectul acestei preocupări a constănțenilor față de Faleza de la Modern a fost redeschis de intenția unuia dintre proprietarii de terenuri de a demara un proiect imobiliar. PUZ-ul propus de investitorii Christos Panopoulos şi Eva Flevari prevede construcții de 18 metri înălțime, parcări, stradă de acces, amenajări aferente. Întreaga zonă ar intra astfel într-un proces ireversibil de urbanizare, iar nepăsarea și neimplicarea autorităților locale și a societății civile ar putea avea aceleași efecte precum politica de masacrare arhitecturală a Constanței de pe vremea lui Mazăre.

Este evidentă și justificată dorința constănțenilor ca întreaga zonă să fie amenajată peisagistic și redată orașului ca spații de recreere, parc, alei, zone verzi și de agrement. Aceasta ar trebui să fie principala și singura destinație a zonei. Însă trebuie să fim realiști și să admitem că terenurile sunt private, iar dreptul de proprietate este consfințit prin Constituție. O posibilă și eventuală tentativă de expropriere ar însemna costuri uriașe pentru municipalitate și șanse mici în justiție în condițiile în care aceeași municipalitate a înstrăinat acele terenuri.

În condițiile acestea, administrația publică din Constanța trebuie să admită că nu are încotro și trebuie să lucreze cu materialul clientului. Dacă nu îi poți lua terenul și nu îl poți împiedica să construiască, măcar obligă-l să o facă în condițiile și după regulile impuse de tine. O reglementare urbanistică foarte precisă, cu reguli clare, fără scăpări și excepții, cu o viziune peisagistică și arhitecturală care să vină în interesul orașului și al mediului, ar putea pune în valoare zona și ar putea reda accesul constănțenilor la spații care, în momentul de față, sunt inaccesibile prin configurația terenului.

Fără construcții înalte (cel mult 1 etaj) și care să nu depășească la sol un procent mic din suprafața totală a terenului, spații verzi, parcări subterane, alei pietonale și artere rutiere publice, zone de acces pietonal neîngrădit, zone de promenadă, etc, fără investiții pe terenuri de câteva sute de metri pătrați... Ideile pot fi multe și cel mai util ar fi ca ele să fie gândite și livrate de specialiști.

Cu astfel de condiționări clare, investitorii nu vor mai avea liber să toarne betoane peste betoane doar pentru profitul lor, ci vor trebui ca prin proiectele lor să pună în valoare o zonă importantă a orașului, într-un parteneriat real cu constănțenii. Dacă le convine bine, dacă nu să lase pe alții care pot și își doresc. Este clar că, aici, în buza mării, nu poate fi loc pentru rechini, fie ei și imobiliari.