"Sunt spitale care nu-și merită numele"

În urmă cu patru ani, când a fost promulgată Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se stipula că unitățile spitalicești trebuie să se preocupe în mod constant de îmbunătățirea calității serviciilor medicale pe care le asigură. O garanție a calității urma să fie acordarea acreditării, de o instituție special creată. Drumul a fost deschis în 2006, prin menționarea în această normă legislativă a respectivei instituții, dar - tipic românesc! - lucrurile au înaintat extrem de lent, până s-au împotmolit.
Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor a fost înființată în septembrie 2008 și prima grijă a fost stabilirea criteriilor și standardelor pe care trebuie să le respecte spitalele românești, pentru a obține acreditarea recunoscută la nivel european. Și s-a tot lucrat la ele, și s-a tot lucrat… și nici până în prezent nu sunt puse în aplicare.

În așteptarea unei semnături
Motivul, după cum a declarat pentru "Cuget Liber" dr. Dan Romulus Șerban, președintele Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor, îl reprezintă îm-potmolirea standardelor la Ministerul Sănătății, în așteptarea semnăturii ministrului. "Normele au fost verificate de minister, în două rânduri chiar, căci le-am depus în noiembrie anului trecut și apoi, din nou, la începutul acestui an. Au fost confirmate pe plan european, dar nu sunt aprobate, prin semnătura ministrului, motiv pentru care nu pot fi puse în aplicare", ne-a declarat dr. Dan Romulus Șerban.
Mai nou, în HG 529/2010, privind transferul spitalelor la autoritățile locale se menționează iar că unitățile spitalicești vor fi acreditate, drept pentru care, reprezentanții comisiei trag din nou speranțe că, până la finele lunii iunie, vor avea activitate. "Legea este, sistemul este pregătit - adică am pregătit cursurile pentru evaluatori, aș-teptăm doar aprobarea standar-delor pentru a da drumul", a adăugat specialistul.
Dat fiind că standardele nu pot fi puse în aplicare, niciun spital din țara noastră nu a fost evaluat și nu este acreditat european. De altfel, după cum a arătat reprezentantul Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor și conform părerii majorității celor care au călcat, la un moment dat, într-o unitate spitalicească din țara noastră, "sunt spitale, dintre cele peste 480 din țara noastră, care nu-și merită numele".
Cât privește motivul pentru care se tot întârzie aprobarea standardelor, există voci ce susțin că nici nu se dorește, la nivelul ministerului sau chiar al spitalului, să fie promulgate. Odată cu intrarea în vigoare a normelor, sute de spitale din întreaga țară ar trebui închise. Există unități, după cum ne-a exemplificat reprezentantul comisiei, unde este mai mult personal TESA decât cadre medicale, iar în aceste condiții unitățile ar trebui încadrate la centre medico-sociale sau centre de permanență, dar nu spitale.

Standardele care ar trebui respectate
Criteriile în baza cărora ar trebui să fie acordate acreditările europene urmăresc existența unui plan strategic privind îngrijirea bolnavilor, respectarea regulilor de igienă a spațiului și a alimentației, diminuarea riscului de contractare a unei infecții spitalicești, ținerea unei gestiuni stricte, care să justifice clinic prescrierea și utilizarea medicamentelor și materialelor sanitare. Totodată, un criteriu ar urma să fie nivelul de competență al personalului, îmbunătățit sau nu prin formarea continuă. În mod teoretic, obținerea acreditării este obligatorie, iar spitalele aveau termen un an de la data înființării Comisiei Naționale pentru înscrierea în vederea obținerii ei. Până nu vor fi însă aprobate standardele, nu se știe însă când vor începe controalele.