Complexul de Servicii Comunitare "Cristina" este acasă pentru 47 de copii și tineri cu boli dintre cele mai grave. Boli care i-au marcat pe viață și care i-au speriat inclusiv pe părinți. Printre ei, o adolescentă de 17 ani, țintuită într-o scaun rulant, a făcut primii pași în urmă cu câteva zile.
Mariana este o puștoaică de 17 ani. Alți adolescenți de vârsta ei merg în parc cu prietenii, trăiesc fiorii primei iubiri și se gândesc ce meserie vor să aibă "când vor crește mari". Mariana este însă țintuită într-un scaun de rotile. Așa a fost toată viața ei. Ba mai mult, până la 9 ani, când a ajuns în Complexul de Servicii Comunitare "Cristina", din municipiul Constanța, nici scaun cu rotile nu a avut, ci era ținută într-un pătuț, într-o cămăruță sărăcăcioasă, în locuința micuță pe care o împărțea cu părinții și frații, undeva în zona Medgidiei. Asemenea altor familii cu copilași cu dizabilități, nici familia ei nu a știut și nu a avut posibilități financiare să caute ajutor pe la medici pentru bolile ei. Diagnosticată cu tetrapareză spastică și retard psihic sever, Marianei i-a fost refuzată încă de la naștere șansa la o viață normală. Iar modul în care au decurs primii ani ai copilăriei nu i-au îmbunătățit situația. Așa se face că, acum, la 17 ani, este o domnișoară frumoasă, mai tot timpul cu zâmbetul pe buze, dar care nu poate să meargă și are percepțiile și intelectul unui copil de un an.
În urmă cu câteva zile, a avut loc o minune: pentru prima dată, adolescenta s-a ridicat în picioare și a făcut câțiva pași. De fapt, nu a fost o minune în adevăratul sens al cuvântului, ci rezultatul a ani de terapie, realizată de specialiștii și angajații complexului. Iar angajații centrului recunosc că momentul le-a adus lacrimi pe obraji.
"Nu a mers niciodată. S-a ridicat doar cât să se mute din scaunul rulant în pat și înapoi. Sau în timpul orelor de terapie, când a făcut câțiva pași susținută. Acum, însă, curioasă pentru că de afară se auzea muzică, s-a ridicat din fotoliul rulant și a făcut câțiva pași, cu greutate, până la fereastră, unde s-a prins de calorifer. Poate pentru alții acei pași nu reprezintă mare lucru. Pentru noi înseamnă atât de mult!", a afirmat pentru "Cuget Liber" Cezara Popescu, șefa Complexului "Cristina".
Este o victorie, pentru că munca ce trebuie depusă cu un copil căruia i-a fost refuzată terapia în primii ani de viață, este enormă. "Când a fost adusă la centru, la 9 ani, boala deja își pusese amprenta grav. Era un copil cu care nu se făcuse deloc terapie, kinetoterapie etc. A pierdut ani din viață, iar recuperarea, pentru a putea merge, este mult mai grea", a mai arătat Cezara Popescu.
Intervenția timpurie oferă șanse pentru o calitate mai bună a vieții
Mariana este unul dintre zecile de copii și adolescenți aflați în grija Complexului de Servicii Comunitare "Cristina", toți cu boli serioase, greu de pronunțat, care îi marchează pe viață. Iar, din păcate, după cum a arătat și Cezara Popescu, pentru o bună parte dintre ei situația medicală s-a înrăutățit pentru că familia nu a cerut ajutor în primii lor ani de viață. "Provin din pătura săracă a societății, din mediul rural, unde încă mai este înrădăcinată concepția că cei cu dizabilități trebuie ascunși. Sunt ținuți în casă, scoși doar până în curte și cam atât. Le este rușine de vecini, de ce va spune lumea. Este nevoie ca și societatea, administrația publică locală să intervină și să le întindă o mână de ajutor. Să le ofere sprijin și informații, unde pot obține ajutorul de care au nevoie copiii lor, pentru că este nevoie de recuperare, de intervenție timpurie", a mai subliniat Cezara Popescu. De exemplu, în cazul unui băiețel în vârstă de 6 ani, care are același diagnostic precum Mariana, pronosticul a fost altul: adus la recuperare de mic, copilul a fost supus la două intervenții chirurgicale până în prezent, a făcut ore bune de terapie, iar astăzi merge singur. E drept, cu ajutorul unei încălțăminte medicale, dar merge!
"Sunt cazuri disperate, când părinții nu își permit să le ofere hrana adecvată, darămite medicație, pamperși sau ore de terapie. Dar pot primi ajutorul de care au nevoie", a mai subliniat Cezara Popescu.
În prezent, în cadrul complexului sunt instituționalizați 47 de copii, toți cu boli grave. Numai în ultima lună, în centru au fost instituționalizați trei copilași, de 3 luni, 7 luni și 1 an, cu afecțiuni dintre cele mai grave (surdo-muți, cu retard psihic sau malformații ale creierului) de care familiile din mediul rural nu au putut să aibă grijă. Aici, însă, fac deja terapie aproape în fiecare zi, iar angajații îi îngrijesc cu dragoste.
XXX
Cei care doresc să le dea o mână de ajutor celor de la Complexul "Cristina" trebuie să știe că nu mâncarea sau hăinuțele le lipsesc acestor copilași. Au nevoie de materiale didactice și jocuri educative. Dar mai ales, au nevoie de interacțiune umană, de persoane care să le deschidă ușa și să se joace cu ei.