Cât de pricepuți sunt cei de la cârma baschetului constănțean?

Am urmărit cu mare atenție deznodământul meciului de la Sala Sporturilor, pe care Baschet Club Farul l-a susținut în compania celor de la Miercurea Ciuc, un fel de încrâncenare finală a două echipe suferinde, departe rău de exigențele topului. Cum-necum, Constanța s-a salvat în ultimul ceas de la retrogradare, iar acest lucru aduce o brumă de satisfacție iubitorilor acestei discipline de uriașă tradiție pe Litoral.  Ați citit bine și n-am exagerat deloc: e doar o brumă de satisfacție, pentru că seria rezultatelor Farului în actuala stagiune nu poate fi catalogată drept performanță. Am înțeles bucuria de final a jucătorilor, e umană, chiar dacă n-au câștigat Liga Campionilor, băieții și-au asigurat locul în Liga Națională și totodată simbriile. Și nu-i puțin lucru. De acum însă, trebuie privit spre viitor cu o mai mare seriozitate. Alimentați generos cu bani pu-blici, cei de la BC Farul, începând cu președintele lor și până la ultima rezervă, au datoria de a fi mai responsabili și de a evita greșelile făcute în stagiunea precedentă. În primul rând, trebuie pornit de la antrenor și lot de jucători. Un autentic "Hagi al baschetului", Costel Cernat a demonstrat că nu își poate depăși, cel puțin pentru moment, condiția. Pre-ședintele clubului și-a asumat o responsabilitate imensă când a decis să meargă pe mâna sa, încredințându-i frâiele unui tehnician care avea deja în palmares retrogradări cu Alexandria și Cernavodă. Nu știu dacă sau cu cine s-a consultat Cernat în acest sezon, cert este că avea de la cine primi un sfat. Într-un oraș în care există un Mărțișor Hondrilă, un Ioan Adrian, un Marcel Câmpeanu, antrenori care au însemnat ceva pentru baschetul românesc, mi se pare inadmisibil ca Farul - și salut cu această ocazie încă o dată inițiativa administrației locale de a finanța baschetul constănțean! - să tremure până în ultima clipă de frica retrogradării. Și să fim serioși. Campionatul românesc nu este nici pe departe atât de puternic cum lasă unii să se înțeleagă!

Mă încearcă o senzație de deja vu, parcă am mai trăit acest sentiment la rugby. Nota 10 pentru investiție, pentru direcționarea banilor către sport, notă la limita / sub-limita promovării pentru cei care gestionează fenomenul. Oare sunt ei chiar cei mai potriviți? A existat o strategie clară, un proiect pe termen cel puțin mediu, s-au luat oare cele mai bune decizii în momentul în care s-au efectuat transferurile? Conducerea BC Farul chiar ar trebui să dea publicității sumele de bani care s-au cheltuit cu jucătorii străini. Dacă e vorba de resurse private, aș înțelege secretomania. Dacă e vorba de miliarde din bani publici, atunci ar trebui să dea socoteală. Publicul constănțean își dorește baschet. Este un fin cunoscător al fenomenului și a demonstrat acest lucru. Dar nu poate fi tras pe sfoară. Oamenii simt că, acolo în joc, în teren, lucrurile nu merg așa cum ar trebui și reacționează ca atare. Se îndepărtează de sală. Imaginați-vă cum ar fi tribunele dacă echipa ar face spectacol. Vă asigur că arhipline, mai ceva ca la meciurile de Liga Campionilor ale HCM-ului. Baschetul înseamnă spectacol, viteză, inteligență. Plus dăruire, devotament, ambiție, pregătire. Când cei care se ocupă acum de baschet vor asigura aceste "ingrediente", Farul nu se va mai bucura de mama focului c-a scăpat de la retrogradare. Dacă v-ați înhămat la o treabă, faceți-o bine!