De ce susținem retrocedarea Registrului Comerțului la camerele de comerț

Transferul Registrului Comerțului la sistemul camerelor de comerț a devenit subiect de dezbatere publică. Este firesc să se întâmple așa. E foarte bine că oamenii de afaceri, politicienii și ziariștii dau importanță acestui subiect și îl discută. Anormal este că o temă de mare însemnătate e abordată superficial. Unii confrați din presă, care abia acum au des-coperit acest subiect vechi de peste un deceniu, au înțeles să-l trateze ca pe o găinărie pusă la cale de câțiva inițiați. 
Cotidianul "Cuget Liber" s-a situat deschis, fără rezerve, de partea celor ce au cerut ca Registrul Comerțului să fie retrocedat sistemului cameral din România. Vorbim de retrocedare și nu de transfer, întrucât Registrul Comerțului a fost înființat, după Revoluția din Decembrie ´89, de camerele de comerț, pe banii lor, mai exact ai agenților economici.
La sfârșitul anului 2002, Guvernul Năstase a dat celebra OUG nr. 126, prin care Registrul Comerțului a fost confiscat de către stat și trecut la Ministerul Justiției. De atunci, sis-temul cameral a dus o luptă continuă pentru a reintra în posesia lui.
Speranțele au renăscut în timpul guvernării de dreapta. Programul Cabinetului Tăriceanu prevedea retrocedarea Registrului Comerțului; dar nu s-a întâmplat nimic.
Camerele de comerț au continuat să facă lobby și, în noiembrie 2009, au triumfat. Camera Deputaților le făcuse dreptate, adoptând proiectul Legii privind trecerea Registrului Comerțului de la Ministerul Justiției la Camera de Comerț și Industrie a României. În favoarea actului normativ votaseră 242 deputați, 36 au fost împotrivă și 8 s-au abținut.
A urmat momentul de imensă dezamăgire. La solicitarea Consiliului Național al IMM-urilor, entitate care râvnise, fără succes, să pună mâna pe Registrul Comerțului, președintele Traian Băsescu a retrimis legea la Parlament.
Apoi, actul normativ a fost atacat la Curtea Constituțională, care a decis că Registrul Comerțului, fiind un serviciu public, nu poate fi atribuit camerelor de comerț, care sunt entități private, întrucât s-ar încălca Constituția României și legislația europeană. Surprinzător, Curtea Constituțională nu a avut niciodată vreo obiecție că serviciul de notariat public a trecut din mâna statului în cea a notarilor publici privatizați. Oare, în acest caz, nu se mai aplică litera și spiritul Constituției și al legislației europene?
Dar să luăm de bună decizia Curții Constituționale și să-i dăm crezare că, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, retrocedarea Registrului Comerțului nu mai este un lucru simplu. Există, însă, soluții legale pentru a face transferul posibil. Spre exemplu, sistemul cameral poate fi declarat - ceea ce este în fapt - entitate de interes public. Sunt destule ONG-uri care au fost declarate de interes public și, în baza acestui statut, primesc finanțare din partea statului.
Vă întrebați de ce este necesar ca Registrul Comerțului să se reîntoarcă la camerele de comerț? În primul rând, pentru că veniturile obținute de acesta din taxe vor fi mult mai bine gestionate. Banii nu vor mai fi irosiți sau, în cel mai bun caz, nu vor mai ajunge la bugetul de stat. Vor fi folosiți în interesul mediului de afaceri, pentru a dezvolta serviciile de care agenții economici au nevoie: consultanță, cursuri, expoziții, târguri, misiuni economice.
Iată un exemplu de proastă ges-tionare a banilor: în 2007, veniturile Registrului Comerțului au fost de 198,7 milioane de lei, iar cheltuielile tot pe atât. Toți banii încasați de la agenții economici au fost cheltuiți, fără să ajungă un leu la bugetul statului. Media salariilor șefilor din Registrul Comerțului a fost de 150 de milioane de lei vechi. Multe alte sume au irosite pe cheltuielile cu hotelurile, restaurantele, deplasările unor șefi din cadrul Ministerului Justiției. A fost un adevărat jaf. Pentru că nu puteau consuma din bugetul ministerului, funcționarii lui apelau la resursele Registrului Comerțului, care este instituție autofinanțată. Situația s-a perpetuat.
În subordinea Ministerului Justiției, Registrul Comerțului a trecut printr-un proces de continuă birocra-tizare. În loc să se manifeste ca un instrument de susținere a economiei, s-a transformat într-un apendice birocratic și costisitor. Cei ce au profitat de formalismul Registrului Comerțului au fost evazioniștii. În decurs de un deceniu, funcționarii instituției au înmatriculat mii, dacă nu zeci de mii, de firme fantomă, care au devalizat bugetul statului.
Nu în ultimul rând, retrocedarea este necesară întrucât cea mai importantă resursă (bazele de date, informațiile de registru) nu este exploatată. Registrul Comerțului nu are atribuțiile, structurile și personalul specializat pentru a efectua analize, studii, cercetări în folosul agenților economici și autorităților, al organis-melor științifice, economice, guver-namentale și internaționale.
Această bază informațională poate asigura sute de locuri noi de muncă în domeniul serviciilor de consultanță și cercetare, poate genera venituri uriașe. Bine administrate, aceste informații vor ajuta economia românească să se autoregleze, să depășească mai rapid momentele critice și să ia avânt.