În ciuda numeroaselor semne de relansare a economiei, piața creditelor continuă să fie blocată. Lecția pe care au învățat-o bancherii de pretutindeni, în cei patru ani de criză, este că trebuie să țină mereu garda sus.
- Publicitate -
În intervalul 2009 - 2011, eliminarea oricărui risc la acordarea împrumuturilor s-a transformat într-o obsesie pentru sistemul financiar-bancar, din ea decurgând condițiile puternic restrictive ale creditării: dobânzi înalte, garanții mari, perioade de rambursare tot mai scurte.
În perioada crizei, creditele de consum, de nevoi personale și imobiliare au devenit o amintire. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, sectorul care asigură cele mai multe locuri de muncă, au fost patru ani de prohibiție la împrumuturile bancare. Marile companii au fost nevoite să mulțumească cu credite mai mici, mai scumpe și pe termen mai scurt. În schimb, statul, cel mai sigur client pe timp de pace, a devenit și principalul beneficiar al creditării.
Prin politica de prudență excesivă, sistemul financiar-bancar și-a recâștigat stabilitatea, dar nu și-a mai îndeplinit rolul de motor al dezvoltării economice. Cu prețul amputării consumului, al restrângerii activității companiilor mari și mici, al înghețării proiectelor de investiții generatoare de locuri de muncă, bancherii și-au recâștigat liniștea.
Astăzi, băncile centrale din Uniunea Europeană - una dintre zonele cele mai afectate de criză - fac eforturi să determine băncile comerciale să-și întoarcă fața spre economia reală.
La recenta ședința de la Bratislava, consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene a adoptat câteva decizii îndrăznețe, de politică monetară:
- reducerea cu 25 puncte de bază, până la 0,50%, a ratei dobânzii la operațiunile principale de refinanțare ale Eurosistemului;
- reducerea cu 50 puncte de bază, până la 1%, a ratei dobânzii la facilitatea de creditare marginală;
- menținerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la nivelul de 0,00%.
În schimb, consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a rămas pe linia prudentei ridicate, hotărând:
- menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,25% pe an;
- menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii în lei și în valută ale instituțiilor de credit;
- îngustarea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităților permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară. Astfel, rata dobânzii aferente facilității de creditare (Lombard) a coborât de la 9,25% la 8,25% pe an. În schimb, rata dobânzii pentru facilitatea de depozit va fi de 2,25% pe an față de 1,25%.
BNR recunoaște că: "Dinamica anuală reală a împrumuturilor acordate sectorului privat a rămas negativă, similar evoluțiilor creditului din zona euro și din majoritatea țărilor din regiune."
Scăderea cu 5% a ratei dobânzii de politică monetară a BNR, de la 10,25%, cât era la 1 ianuarie 2009 (la debutul perioadei de criză economică) la 5,25% (începând cu 30 martie 2012) a încurajat prea puțin creditarea. Pentru că obiectivul său principal este reducerea inflației, banca centrală a României preferă să frâneze creșterea consumului, a investițiilor populației și agenților economici.
O oarecare relaxare s-a produs doar la creditarea pe termen scurt (pentru creditele de lucru). Media ROBOR pentru scadența de 3 luni - indicator de referință pentru finanțarea sectorului privat - a scăzut de la 6,04%, în decembrie 2012, la 4,57%, în aprilie 2013.
Guvernatorul Mugur Isărescu a declarat că, abia din semestrul al doilea, ar putea să aibă loc o nouă reducere a ratei dobânzii de politică monetară.
De ce abia de atunci? Cu siguranță că BNR așteaptă rezultatele campaniei agricole de vara și primele estimări ale recoltelor din toamnă. Dacă prețurile agro-alimentare vor scădea, dacă inflația se va reduce, banca centrală va mai slăbi frâiele creditării. Rămâne de văzut dacă impulsul dat va fi suficient de mare pentru stimula băncile comerciale să susțină economia reală.
