Ieri, Sindicatul Național al Funcționarilor Publici a strigat ce avea pe suflet în fața sediului guvernului. Acțiunea era mai previzibilă decât pauza de prânz a parlamentarilor, petrecută la bufetul mult prea ieftin din palatul numit "al Poporului", dar la care mănâncă doar aleșii neamului. Cu un buget de criză și măsuri de austeritate împlântate în interesele bugetarilor, nici că te poți aștepta la altceva decât la proteste.
Fiecare cu a mă-si
La fel de previzibilă este și lipsa de unitate a funcționarilor publici, răspândiți în mai multe sindicate, federații și confederații. Fiecare organizație sindicală este cu a mă-si, fiecare este cu calendarul ei de acțiuni revendicative.
"Suntem de acord cu FNFP. Revendicările lor (plata orelor suplimentare, a sporurilor și celelalte - n.n.) sunt și ale noastre, dar nu acționăm în comun. Federația Publisind, al cărei președinte executiv sunt, este a treia federație ca mărime din BNS. Noi suntem în discuții cu ministerele și guvernul și, dacă până pe 25 februarie, când avem consiliul național al federației, nu vom obține rezultatul dorit, vom anunța un calendar al acțiunilor" - afirmă Marian Emilian, care deține și președinția Sindicatului Funcționarilor Publici din Finanțele Publice Constanța.
Chestiunea bugetară pare a diviza mișcarea sindicală. Iată, funcționarii publici au acțiuni separate. Pe de altă parte, cele ce se agită sunt doar sindicatele funcționarilor publici și cele din sănătate. În schimb, cele din zona privată unde problemele momentului sunt cu mult mai grave - concedieri, șomaj tehnic, reduceri de salarii și amputări de drepturi - sunt foarte "cuminți". Să înțelegem din toate astea că există divergențe de opinii, de interese, de abordare între sindicatele bugetarilor și cele din sectorul privat?
"Într-adevăr există divergențe, dar președintele BNS, Dumitru Costin, a bătut cu pumnul în masă, ca să zic așa, și a zis: "Bă, fraților, este momentul pentru unitate acum! Cel puțin la nivelul federațiilor din BNS trebuie să fim uniți!" Că nu reușim să vorbim aceeași limbă cu federațiile și confederațiile din alte zone, e altă problemă" - spune Marian Emilian.
Un parteneriat imposibil
Mai importante decât divergențele de interese dintre sindicate sunt cele dintre contribuabili și bugetari. Contribuabilii doresc o fiscalitate cât mai mică, în vreme ce funcționarii publici, medicii, profesorii, polițiștii și armata vor salarii mai mari. Iar acestea sunt finanțate din taxe și impozite. Se pune întrebarea: până unde interesele celor două categorii socio-economice sunt comune și de unde începe conflictul de interese?
Interesul comun este legat de bunele servicii publice pe care contribuabilii ar trebui să le primească de la instituțiile statului, pentru prețul plătit sub forma dărilor. Discordanța apare când serviciile sunt proaste, inutile sau inexistente, iar prețul plătit este împovărător.
Marian Emilian consideră că de vină este legislația. "Ea nu permite un parteneriat între contribuabil și bugetar. Eu ca funcționar public nu pot să fiu partenerul legal al agentului economic în realizarea scopurilor noastre. Care sunt acestea? Agentul economic trebuie să realizeze venituri, din care o parte îi revine statului. Acesta trebuie să folosească banii încasați pentru a genera infrastructură, condiții bune de muncă pentru bugetari, sănătate și așa mai departe."
Încăpățânarea economiei
Categoria funcționarilor publici a fost în continuă creștere în ultimi ani, în vreme ce numărul salariaților din economie nu a sporit în aceeași măsură. O asemenea evoluție arată că statul e grav bolnav, că suferă de birocrație gigantiformă. Ea se manifestă prin inventarea de activități, proceduri, avize și dosare ce trebuie întocmite, administrate, verificate și pentru care trebuie înființate noi posturi. Problema e că funcționarii publici nu pot trăi bine când propriile lor instituții se umflă. Motivul e simplu: fondul de salarii și veniturile individuale nu pot crește în ritmul în care aceștia se înmulțesc, iar economia se încăpățânează să aibă o evoluție mult mai lentă și să nu țină pasul cu nevoile financiare ale birocrației.
"Aveți dreptate! – spune liderul sindical. De pe vremea lui Ceaușescu nu mai există o normare a muncii în zona funcției publice. Nimeni nu știe ce și în cât timp trebuie să facă un funcționar public. Se aduc oamenii pe criterii politice, se creează agenții pentru a da salarii la cumetri și nepoți. Asta-i realitatea!"
Vinovatul de serviciu
Toată lumea dă vina pe sistem. El este sursa tuturor relelor, vinovatul de serviciu. Dar sistemul este constituit din oameni, din relații sociale și activități, din proceduri, norme și legi, care se referă tot la relațiile dintre oameni. Dacă nu este bun, sistemul trebuie reformat degrabă. Asta înseamnă că trebuie schimbați oamenii, relațiile sociale, activitățile și legile care constituie o piedică în calea progresului. Cineva trebuie să o facă. Dacă sunt nemulțumite de el, sindicatele trebuie să vină cu propuneri de restructurare. Trebuie înlăturat tot ce este inutil în sistem, trebuie schimbat ceea ce complică viața oamenilor.
"În ultima vreme, BNS și federația noastră au fost singurele organizații sindicale care au luat poziție în acest sens. În octombrie 2008, guvernul a spus "Hai să negociem salarizarea celor 1.400.000 de bugetari!" Toată lumea a acceptat, dar când s-a trecut la semnarea acordului privind principiile acelei legi, singurul care a făcut-o a fost BNS, prin Dumitru Costin. Nimeni nu a avut poziția publică a acestuia, care a spus: "Vreau ca veniturile parlamentarului, SRI-istului și ultimului măturător plătit de la buget să fie puse pe masă, la vedere, să le discutăm, să vedem unde este echilibrul și unde sunt excesele și să vedem ce facem de acum încolo, ca să creăm legea odată!"
Frâna parlamentară
Sistemul de taxe și impozite este deformat din cauza numărului mare de dări parafiscale, peste 200. Nici în zona fiscală lucrurile nu sunt tocmai plăcute. Fiecare bir înseamnă hârtii, activități, oameni care se ocupă de evidențierea și urmărirea lui, atât în zona agenților economici, cât în instituțiile statului. Birocrația supraponderală de la stat induce birocrație în sectorul economic. De ce nu se simplifică lucrurile? În loc de sute de dări, fiecare cu evidența și funcționarii ei, ar trebui să fie doar zece impozite și taxe mari și late, pentru care ar munci mai puțini oameni și s-ar întocmi mai puține hârtii.
"Legislația este făcută de parlamentari, care nu știu ce interese au. Noi am făcut propuneri, dar nu suntem băgați în seamă, decât dacă ceea ce propunem se cuplează cu interesele lor. Altfel nu. Parcă le-ar face plăcere că găsesc oamenii la cozi, în ziua a 25-a a fiecărei luni. Reforma fiscală este posibilă dar e nevoie de o voință politică, pentru a tăia coada pisicii dintr-o dată" - afirmă Marian Emilian.
Presa exercită o continuă presiune în direcția reformei fiscale. De ce nu fac presiune și sindicatele?
"Suntem de acord cu lucrurile astea, dar politicul se opune. Ce să le facem parlamentarilor, dacă nu vor să modifice legea? În Ministerul Finanțelor, al Muncii, al Administrației și Internelor, la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, sunt oameni bine intenționați, care ne susțin. Semnăm propunerile împreună și le dăm miniștrilor sau parlamentarilor. Acolo se opresc. Ce să facem mai mult? Introducerea contului unic este un exemplu pozitiv în favoarea reformei fiscale. Înainte se făceau mai multe ordine de plată. Acum se întocmește unul singur. Deci, soluții există, dar de ce să nu fie ținut agentul economic în stres, să fie chinuit pe la cozi, să-i încarci cheltuielile cu o evidență contabilă de te apucă nebuniile și să-l lași liber să gândească. Nu, lasă-l să muncească, să fie îndobitocit!" – afirmă liderul sindical.
Ce pot face sindicatele? Să inițieze un referendum pe tema reformei fiscale! Sunt convins că opinia publică va veni alături de ele. Fostul ministru al Economiei și finanțelor, Varujan Vozganian, inițiase un inventar al birurilor fiscale și parafiscale. Care a fost rostul său, dacă nu a generat reforma fiscală? Este limpede că statul, parlamentul și guvernul trebuie obligate de către societatea civilă să facă această schimbare vitală.
Prețul inutilității publice
Astăzi, în loc de zece funcționari publici, sunt angajați o sută și toți sunt plătiți prost. "S-a spus că se va reduce administrația centrală cu 20%. Mai auziți ceva în ultimul timp, despre asta, că eu nu mai aud nimic" - întreabă Marian Emilian. Omul are dreptate: în aparatul central e liniște totală.
"Trebuie să recunoaștem și noi, sindicatele, că sunt oameni prea mulți în unele zone, în vreme ce altele nu sunt acoperite. Este necesară redistribuirea, mai trebuie să-i trimitem pe unii la pensie. Trebuie văzut cine este în plus. Avem comisii și agenții care n-au nici un Dumnezeu. La instalarea sa, prefectul a zis: Ce se întâmplă? Avem agenții cu 10 oameni desprinse din Direcția Agricolă. Cum e posibil așa ceva?"
Reforma birocrației trebuie să înceapă prin analiza activităților. Trebuie renunțat la cele inutile pentru societate.
"Să vă dau un exemplu – spune liderul sindical. Există în Ministerul Finanțelor Publice o comisie de autorizare a împrumuturilor locale. Este reglementată de art. 61, din Legea 273 pe 2006. Această comisie trebuie să dea avizul pentru primării și consiliile locale când acestea iau împrumuturi. Tot legea spune că administrațiile locale n-au dreptul să se îndatoreze decât până la nivelul de 30% din veniturile lor. De ce trebuie pusă primăria să muncească să facă dosare și să se întrunească niște oameni într-o comisie, când primăria ia un împrumut fără să depășească gradul de îndatorare și fără să solicite garanții ale statului? De ce e zăpăcită lumea, de ce există o comisie în plus? Pentru că membrii comisiilor trebuie să ia niște bani?"
Statul infractor
Înainte de 1989, exista o comisie guvernamentală pentru raționalizarea documentelor tipizate din economie. Periodic se desființau documente inutile, ori se comprimau mai multe într-unul singur. Era o metodă de a ține în frâu creativitatea debordantă a birocrației, care inventa tot felul de evidențe și raportări și de a mai salva câteva păduri de la tăiere. Acum, volumul documentelor cu caracter obligatoriu este în expansiune. Nimeni nu le mai știe numărul și nici ce rațiune mai au. Pentru ele, trebuie secerați codrii și înmulțite spațiile de depozitare din arhivele instituțiilor statului și ale unităților economice. Ce să mai spunem de faptul că acestea au devenit insuficiente și dau pe dinafară de prea multe hârțoage inutile. O armată în continuă creștere muncește să primească munții de hârtii, să le arhiveze și să le păzească.
Reformarea birocrației nu se poate face fără sprijinul informaticii. Lucrul în sistem electronic, integrat este o soluție la multele probleme boli ale instituțiilor statului.
"Uitați-vă la ce dotări avem și cum le folosim – spune liderul sindical. Noroc că am făcut scandal și am amenințat că vom comunica la Microsoft și la alte mari companii că lucrăm pe programe fără licență. Atunci s-au speriat, au șters totul și au adus un program. S-a scris la vremea respectivă în presă."
Dacă astfel stau lucrurile, cine oprește ministerele, administrațiile locale, autoritățile, instituțiile să facă proiecte pentru a atrage finanțări europene necesare informatizării?
***
"Noi i-am speriat pe nemți când le-am arătat câte documente sunt necesare pentru deducerea TVA în România. Ne-au spus: noi cerem așa ceva doar când este o chestie specială, când este vorba de nu știu ce sumă. În Germania se merge pe încredere. 90% din banii care circulă în economie sunt fiscalizați. Mai mult, se lucrează și se verifică în format electronic, în condiții de siguranță" – afirmă Marian Emilian.
- Publicitate -
