- Publicitate -
Care, într-un interviu oferit ziarului „Cuget Liber”, a declarat că „fotoliul acela nu este de șef, ci de coleg care manageriază împreună cu o echipă. Este o încununare a muncii, este o recunoaștere a efortului la nivel de sistem de învățământ. Important este ce faci acolo sau ce ai de gând să faci. Sunt un om al schimbării și toți cei care mă cunosc știu asta. Aș fi încercat să aduc schimbare la nivel de Inspectorat Școlar Județean Constanța”.
- Mai poate fi considerată această funcție o recunoaștere a valorii, în condițiile în care se știe prea bine că politicul dictează aceste numiri?- Este bine știut faptul că și cea de-a doua doamnă a fost numită politic (prof. Daniela Stan, inspector școlar general adjunct numit pe 27 mai 2022 - n.r.). Dar nu asta contează. În societatea românească a ajuns să fie o etichetă urâtă aceasta, de a face politică. Eu cred că trebuie să înțelegem că politica înseamnă a gândi politici pentru populație. Iar noi, oamenii din sistemul de învățământ, în primul rând trebuie să înțelegem cu ce se mănâncă aceste politici, cum se fac, pentru cine se fac ele. Pentru că a face politică sau politici în sistemul de învățământ înseamnă a atinge două categorii foarte importante: profesorii și elevii. Și nu ocolesc acum părinții. Dar politicile în sistemul de învățământ asta vizează – profesorii și elevii. Și atunci, ca să poți să înțelegi, ca să poți să schimbi lucruri, trebuie să te implici în politică. Nu este nimic ilegal și nici rușinos. Ah, da, este rușinos să faci politică la modul urât, agresiv. Toată lumea știe că eu fac politică, sunt un om implicat, pentru că-mi și place foarte mult asta, pentru că înțeleg despre ce este vorba și cred că fiecare dintre profesori ar trebui să înțeleagă că trebuie să se implice într-un anume fel. Noi, ca și categorie profesională, suntem un pic comozi când vine vorba despre a schimba lucruri. Ne place mult ce facem, eu sunt convinsă de asta și sunt puțini colegii pe care îi am în preajmă și care nu fac cu plăcere sau cu dedicație ori sunt plictisiți de ceea ce fac. Sunt foarte puțini. Deci ne stoarcem de energie la catedră, dăm tot ce putem noi, însă în clipa în care vine vorba despre schimbări, să aducem schimbare în adevăratul sens al cuvântului la nivel de sistem – și este nevoie mare de schimbare –, suntem comozi. Este inexplicabil, pentru că suntem o categorie care se adaptează foarte repede și pandemia ne-a arătat asta. Imediat ne-am adaptat, am învățat partea cu online-ul singuri. Să nu vină cineva să ne spună că ne-a învățat... ministerul... sau doamna Anisie... pentru că am învățat singuri. Eu cred că dacă vrem să aducem schimbare trebuie să ne implicăm și nu trebuie să așteptăm doar dinafară. Sau doar să judecăm, pentru că mai avem și acest obicei prost. Poate ar trebui să ne mai adunăm și în cancelariile noastre, pentru că este un loc foarte bun să începem de acolo. Și nu numai în pauze să ne relaxăm între ore – dacă avem acel timp -, ci să ne facem timp să vedem ce putem schimba. Iar schimbarea începe cu noi. Dacă nu înțelegem acest lucru, atunci nu avem ce să schimbăm.
- De-aici a apărut nevoia de a se înființa și „Dascălii schimbării”?- La sfârșitul anului 2018 a venit ca o provocare, din partea asociației de părinți din școala pe care o conduceam la momentul respectiv. Asociațiile de părinți din școli sunt adevărate forțe, pentru că ele sunt ONG-uri. Ele ar putea, dincolo de strâns bani în școli, face atât de multe lucruri, pentru copii, și nu pentru clădirea școlii sau pentru profesori ori director. Un ONGpoate aplica pentru Erasmus, poate aplica pentru fonduri europene. Și le-am explicat atunci părinților din școală ce ar putea face, să îi ajut să descopere... Nu au zis NU, dar nici nu au făcut nimic. Și atunci mi-am propus să adun niște colegi și să demonstrăm ce se poate face pentru copii. Și astfel am ajuns la a șaptea conferință, în doar câțiva ani, la al patrulea număr al revistei „Dascălii schimbării”, am făcut cursuri pentru colegii noștri. La începutul pandemiei am adunat fonduri și am achiziționat 100 de tablete cu care am mers în județ, către copiii care au avut nevoie. Ne aplecăm totuși mai mult către colegi, pentru că este foarte mare-mare nevoie de schimbare de mentalitate la nivel de profesor. Plecând de la respectul de sine. Când îmi plâng toată ziua de milă că nu am bani, și societatea îmi va plânge de milă.
- Rămânând în spectrul schimbării, ați afirmat că și la nivelul conducerii IȘJ Constanța este nevoie de schimbare. La ce v-ați referit?- Păi atât timp cât la nivelul inspectoratului este liniște deplină, și în școli este la fel. Că ne place liniștea. De ce să ne deranjeze gălăgia? Nu, lumea trebuie să te vadă, să te audă, să se audă glasuri de copii, să se știe activitățile pe care le facem în școli. Am 25 de ani în învățământ, dar ce se întâmplă acum la nivel de conducere IȘJ Constanța nu am văzut niciodată. Au fost la conducere doamna Paloma Petrescu, domnul Zainea, domnul Miu, domnul Popescu... de unde a început golăneala în IȘJ Constanța.
S-au întâmplat niște lucruri care nu trebuiau să se întâmple într-o astfel de instituție. Și abuzurile asupra directorilor... Sunt un om puternic și nu mă poți împinge pe spate, dar nu toți colegii mei sunt așa, din păcate. Spre uluirea mea, încă sunt abuzuri, la nivel de școală, asupra elevilor. Eu mereu spun: dacă băgăm noroiul sub preș, asta nu înseamnă că nu există. Îl aduni, îl aduni și la un moment dat s-ar putea să te împiedici de el și-ți mai rupi și nasul.
- După o lungă experiență la conducerea Școlii gimnaziale nr. 39, nu ați mai participat la concurs.- Eu am plecat din directorat pentru că așa am vrut. Multă lume nu crede sau nu a înțeles asta. Eu consider că două mandate de directorat sunt de ajuns. Am urmat o serie de cursuri de formare, am interacționat cu diverse persoane din diferite sisteme internaționale, inclusiv din Australia. Și atunci m-am gândit că pot aduce schimbare, pot face lucruri din postura de manager al unei alte instituții. Ce s-a întâmplat la momentul respectiv a fost un abuz, iar domnul general a abuzat de funcție. Pentru că i-am depus trei rânduri de hârtii în care i-am demonstrat că eu trebuie să fiu suspendată, fiind în perioada în care aveam concurs. Și m-a împins până în momentul în care se suprapuneau cele două funcții de manager, când am mers și mi-am depus demisia „din bun simț și din respect pentru dvs.”. Și nu poate să nege, pentru că mai era o persoană de față la acea discuție. Și pentru că știu cu ce se mănâncă politica – tocmai se pregătea să candideze ca deputat (Sorin Mihai – n.r.) – l-am întrebat: dacă mă întorc primesc postul? Și mi-a zis așa: „Dacă vă întoarceți, aveți cuvântul meu de om că vă repun în funcție, nu cu concurs, ci cu detașare”. Cum a fost mai departe se știe prea bine. Ulterior, împreună cu colega mea contabilă am trecut printr-un control. Pur și simplu s-a dezlănțuit jihadul! Din cauza a cinci-șase persoane care nu mai voiau să fie puse la muncă de Bercaru. Între care și o doamnă care urmărea de 10 ani postul de director. Și a venit un audit, semnat de domnul primar, în care sunt consemnate chestiuni penale. Așa încât, după opt luni, doamna a fost schimbată. Dar domnul inspector general trebuie să înțeleagă că oamenii pe care îi pune la conducerea școlilor cu detașare constituie eticheta lui, pentru că și-i asumă.