Interviu în exclusivitate pentru "Cuget Liber" cu regizorul Dan Chișu: "Totdeauna, Constanța a fost privilegiată"

Cu toate că în decembrie 1989 nu era în țară, ci la Paris, Dan Chișu declară despre comedia "Ursul" ca fiind o restituție a memoriei sale afective. Imediat după lansarea națională, din Capitală, evident, unde a fost primit surprinzător de bine pentru programarea în mijlocul săptămânii de muncă, filmul "Ursul" regizat de Dan Chișu a avut premiera și la Cityplex Constanța din Tomis Mall, joi, 5 mai. Nu vă prezentăm povestea pentru că trebuie să-l vedeți personal și să trageți propriile concluzii. Filmul rulează până pe data de 23 mai. În schimb, prezent la eveniment, Dan Chișu mărturisește despre decizia de a deveni regizor la 55 de ani: "Cinemaul este o chestie de atitudine, iar meseria de regizor este o vocație: poți să o faci sau nu. Și nu trebuie să ții cont foarte tare de ceea ce auzi în dreapta și în stânga dacă știi că vrei să faci chestia asta. Și dacă poți să o faci trebuie să înduri, să accepți, să asimilezi tot ceea ce se întâmplă în jur. Nu neapărat cel care scrie despre film poate să decidă, ci mai repede spectatorul. Pentru că filmul se face pentru spectator". - S-o luăm ca pe un compliment că imediat după premiera națională de la București ați ajuns la Constanța? - Totdeauna, Constanța a fost privilegiată. În primul rând este un oraș care-mi place, în al doilea rând avem o relație extraordinară cu acest cinematograf (Cityplex – n.r.) și mai există încă un motiv neconvențional. E foarte aproape de București și ajungem repede. - Trei ani a durat să dezvăluiți publicului povestea "Ursului". - Da, trei ani s-ar împlini în vară. Proiectul l-am pornit în 2008, iar finanțarea a început imediat după câștigarea concursului de la CNC. După care am plecat și am mai câștigat un concurs de scenarii în Germania, unde am luat Best Speach Award și au urmat celelalte finanțări din România, de publicitate, televiziunile care au fost interesate și cu care am semnat deja contracte. Dar imediat după ce am filmat problema a apărut nu neapărat din punct de vedere financiar, ci din al post-producției. Pentru că filmul a avut un actor special, ursul, căruia a trebuit să-i punem botniță și să-l ținem legat cu sârme. Dacă le-am fi lăsat să se vadă pe ecran și-ar fi pierdut credibilitatea situației. Drept care toate aceste detalii au fost eliminate într-un proces de post producție greu, dificil. Inițial trebuia să se facă în altă țară, dar am avut șansa să găsim în România destul de pricepuți și care au reușit să facă ceea ce ar fi trebuit să facă un specialist în post-producție și grafic design la Londra. - Am înțeles că a durat vreo șase-șapte luni acest proces. - Este foarte complicat să filmezi ce vrei și după aia să constați la montaj că poți să folosești numai ce se poate. Și cunoscând condițiile speciale la care trebuie să apelezi când faci un asemenea film, primul moment a fost când după ce s-a făcut o parte a grafic design am constatat că deși se vedea perfect pe un monitor de o rezoluție impecabilă, directorul de fotografie a avut ideea strălucită de a transfera în peliculă bucata respectivă și a de a proiecta pe un ecran imens. Și atunci am văzut ce se vede în realitate la cinema, și nu la televizor. Și s-a luat de la capăt munca, detaliile au fost înmulțite cu 10 ca să ajungem la o acuratețe. Mi-aduc aminte că am constatat că de fapt capul ursului are 4 metri pe 2. - Și atunci de ce l-ați lansat acum, și nu în vară, să zicem? - Pentru că a trebuit să căutăm portița în care să-l includem în acest program de promovare și de lansare. Săptămâna trecută a fost perioada cu 1 Mai și noi nu am optat. Cu două săptămâni înainte au ieșit filme foarte importante, foarte puternice. Deși inițial programasem pentru luna aprilie, am ajuns în luna mai. Nu e un moment rău, dar a pierdut puțin din emoția lansării imediat după realizarea lui. A stat în sertar aproape patru luni. Dacă mai întârziam un an pentru a-l arunca mai întâi la festivaluri din străinătate pentru a beneficia de gloria pe care ți-o dă participarea la anumite competiții filmul se dilua definitiv. Trebuie să înțelegem că filmul are o viață, subiectul este din epoca anilor 90. Odată ce filmul a fost anunțat că s-a făcut, s-a filmat, a intrat în post-producție exista un orizont de așteptare care se diminua odată cu trecerea filmului. Producătorul a decis să-i dea viața de festivaluri după lansarea națională. - Care este povestea din spatele camerei de filmat? - Este obsesia unui individ ca mine care debutează destul de târziu, la o vârstă destul de înaintată și care se leagă de ceea ce în memoria lui afectivă reprezintă poate cel mai important lucru, și anume lucrurile nespuse de până acum. Noi trebuie să ne desprindem de tot ceea ce am avut ca să începem să trăim altceva. Dar sursa cea mai importantă este memoria afectivă a fiecăruia. Iar pentru mine Revoluția a fost un moment foarte important, mai ales că n-am petrecut-o aici. Și am găsit această soluție de a alegoriza povestea așa cum am făcut-o. - Ați mizat în colaborarea cu Goran Bregovici pe un plus de spectatori? - Normal. Este un muzician care vinde la ora actuală, el fiind celebru pentru muzica de film. Să nu uităm "Underground", "Vremea Țiganilor" sau "Arizona Dream" care de fapt l-au propulsat în sfera marilor compozitori din lume și foarte îndrăgit într-o zonă balcanică. Mi-e foarte greu să ascund faptul că o dată spunându-i că în următorii ani voi face un film el neavând încredere că voi reuși, știindu-mă ocupat cu multe alte lucruri mi-a spus: "Bine, dacă tu o să faci film eu o să-ți fac muzica!". Și uite așa într-o zi l-am pus în fața faptului împlinit și n-a avut cum să mă refuze, pentru că avem o relație foarte bună. Există deja pe net o declarație a lui despre povestea colaborării noastre. - În alegerea distribuției ați avut… dileme? - Când am făcut casting-ul Șerban Pavlu nu era actor de comedie. El făcuse un film de scurt-metraj "Alexandra" în care mi s-a părut foarte energic și foarte bun și după părerea mea este una dintre cele mai bune decizii luate de mine. Și filmul dovedește. Pe Mihai Constantin îl știe toată lumea, e un actor foarte bun. Pe Magda (Catone  â"$%^ n.r.) tot la fel doar am încercat să-i schimb puțin imaginea de femeie care promovează detergenți. Restul sunt actori pe care i-am căutat, am avut multe opțiuni, dar am făcut cel mai bun casting.