Călătorie în Africa de Nord, la ruinele cetăților romane

Hans Krauss, un specialist în linii de înaltă tensiune, este un mare pasionat de istorie și de natură. Copilăria și-a petrecut-o în casa bunicii. "Toți băieții am citit Robinson Crusoe și cel mai mare vis al meu a fost să merg în Africa", ne-a mărturisit el.
Munca l-a purtat în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. A lucrat pe aproape toate continentele în afară de Australia. Timp de trei ani a muncit pe meleagurile din România. Aici și-a făcut prieteni la care se întoarce întotdeauna cu mult drag pentru a le povesti din minunățiile altor tărâmuri. Constănțenilor vrea să le dezvăluie și un colț din nordul Africii unde, în urmă cu două mii de ani, se întindea Imperiul Roman, la Sabratha și Leptis Magna.
Totodată, fiind și un bun scafandru, Hans Krauss a coborât în adâncurile mării și a filmat un recif de corali din golful Akaba, care a dispărut însă după aproape un deceniu, când a revenit pe continentul negru.

Trei decenii de explorări în Africa
Întâlnirea cu exploratorul Africii, totodată reprezentant al Societății de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin Oceanic Club din Germania, a avut loc la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța. Hans Krauss a prezentat publicului câteva din imaginile surprinse în timpul incursiunilor în Africa efectuate în ultimele trei decenii. Hans Krauss a fost investit ca membru de onoare Oceanic Club și a primit titlul de "Cavaler al Explorării Africii".
Prin anii 1989 - 1990, țările din nordul Africii aveau mare nevoie de specialiști în instalații electrice. Aceasta a fost șansa lui Hans Krauss. Într-o vreme în care turiștii nu aveau acces la locurile istorice din Libia, când Libia era în conflict cu toate țările occidentale, specialistul în linii de înaltă tensiune a filmat vechile cetăți romane de la Sa-bratha, a coborât în adâncurile mării, a căutat oazele din deșertul african.

Poarta deșertului
Sabratha și Leptis Magna sunt două orașe de la Marea Mediterană unde cândva pulsa economia Imperiului Roman, un rezervor de mari venituri pentru imperiu.
Primele construcții datează din secolul II î.e.n. când teritoriile erau sub ocupația coloniilor de fenicieni, grecești și romane, iar cele mai recente construcții au fost ridicate în secolele IV și V e.n.
Surprinzător, foarte multe edificii din vechile cetăți sunt astăzi în picioare, foarte bine conservate, deși clima s-a schimbat radical în ultimele două milenii. "La vremea respectivă, precizează Răzvan Popescu Mirceni, directorul executiv al Organizației de explorări Oceanografice "Oceanic Club", toată zona era o imensă grădină. Evoluția climei a dus la părăsirea acestor orașe. Totodată, cuceririle arabilor au dus la scăderea importanței acestor orașe.
Clima s-a schimbat și pe fondul tăierii masive a pădurilor. Foarte mult lemn s-a folosit în procesul de construcție. Bucățile mari de piatră pentru ridicarea cetății erau transportate pe role de lemn. De asemenea, s-a folosit lemnul și la acoperiș. Tăierile masive de arbori au deschis poarta deșertului".

Simbolurile credințelor vechi, descoperite și la Tomis
Filmul a pornit și rând pe rând, prin fața ochilor ni s-au perindat imagini din ruinele cetăților romane: scena amfiteatrului, mai impunător decât cel de la Efes unde se dădeau spectacole de teatru antic și unde aveau loc lupte de gladiatori, reliefuri foarte bine păstrate peste timp, templul închinat regilor romani, încăperile unde erau păstrare rezervele de hrană, piața centrală a orașului.
Ruinele cetății scăldate în Marea Mediterană păstrau elemente de mozaic timpuriu, din secolele II și III, așa cum ne spune directorul Muzeului de Arheologie, Constantin Chera. Vedem motivul valului, al frânghiei împletite, motive prezente și în ruinele descoperite la Constanța, la mozaicul de la Tomis. Un alt motiv, acela al cercului înscris în triunghi, a fost folosit și de romanii care au trăit cu două milenii în urmă la Tomis. "Sunt semnificații ale credințelor vremii respective", ne spune Constantin Chera. Pe multe ruine este vizibil simbolul solar, zvastica – folosită de civilizația indiană veche.
Romanii foloseau tehnica podelelor încălzite. Mărturie stau ruinele din nordul Africii și ale Cetății Histria din Dobrogea.
Strada principală a cetății ducea direct către mare.
Pe dinaintea ochilor apar urmele răspândirii creștinismului, în primele secole după Christos.
Dacă cetatea a fost ridicată de romani cu blocuri de piatră din carierele locale, bucățile de marmură pentru ridicarea templelor, au fost aduse pe calea apei. Și în nordul Africii, ca și în toate celelalte orașe ale lumii antice, s-a menținut cultul împăraților romani.