Dezvăluirile unui lucrător român despre "afacerea perfecționării" în Coreea (I)

Cotidianul "Cuget Liber" a relatat cazul tânărului muncitor Dragoș Țațu, care a intrat în conflict cu colosul "Daewoo-Mangalia Heavy Industries". Anga-jatul, care fusese trimis la o așa-zisă perfecționare profesională în Coreea, a dat în judecată "Daewoo-Mangalia" și a câștigat la prima instanță. Magistrații au apreciat că actul adițional la contractul individual de muncă, în baza căruia fusese trimis lucrătorul la "perfecționare" în străinătate, era în fapt "un contract de prestări de servicii în folosul unui terț".
Într-un alt articol, "Cuget Liber" a prezentat suspiciunile conducerii Șantierului Naval "2 Mai" Mangalia (care deține 49% din acțiunile "Daewoo-Manga-lia") privind așa-zisa perfecționare.
Grație Internet-ului, respectivele relatări au ajuns să fie citite și de către românii aflați în Șantierul Naval Okpo, din Coreea, la "pregătire". Unul dintre ei și-a luat inima în dinți și a telefonat la redacție.
Sub protecția anonimatu-lui, el a povestit ce se as-cunde în spatele acestei afaceri.

Cleaning - men
- Vă sunt din Coreea. Vreau să vă spun ce ne fac ăștia. Dumneavoastră nu știți ce se întâmplă aici.
- Nu știu. Aștept să-mi spuneți dumneavoastră! Cum vă numiți?
- A…, rămâne secret?
- Desigur, rămâne secret.
- Dacă mi se află numele voi avea probleme. Sunt și departe de casă. E vai de capul nostru. Aici nu poți să vorbești nimic. Sunt aici din februarie 2007. Am contract pe un an și jumătate. Îl cunosc pe Tațu Dragoș, despre care ați scris. Noi am venit la specializare, dar aici ne-au repartizat după cum au avut nevoie coreenii. Eu am plecat necalificat, pentru pregătirea într-o anumită meserie și aici am ajuns într-o echipă din altă specialitate. Pe noi, românii, ne-au băgat la cleaning. Suntem cleaning - men, oameni care fac curățenie. Nu este vorba de studiu sau de specializare. Dacă le-am cerut să ne explice sistemul, mașinile, au spus că nici nu încape discuție. Ești repatriat pentru indisciplină și te pun să plătești contractul și toate astea, că în contract scrie o grămadă. De fapt nu avem un contract, ci o anexă a contractului.

Prinși de nas
- Ce drepturi, ce bani primiți de la "Daewoo-Mangalia", din țară?
- Lunar avem 450 de dolari diurnă. Primim 120 de dolari bani de buzunar. Acum un an am avut 100 de dolari și în al doilea an ne-au mai dat 20 de dolari. Banii ni-i dau în woni (moneda coreeană), nu în dolari. În țară avem salariul minim. Eu ca necalificat am 808 lei, iar cei calificați 890 lei. Salariul se dă în țară. Mai avem un bonus de 2,7 dolari pe oră pentru over-time (muncă peste program). Cei din Coreea plătesc over-time.
- Păi, cum, over-time la specializare?
- În contract scrie că nu există over-time, ci tot oră de specializare, dar e plătită suplimentar.
- Cine plătește diurna de 450 dolari?
- Asta nu mai știu. Când terminăm contractul, banii de aici îi luăm. În țară avem salariul impozabil.
- Când sunteți plătiți în Coreea?
- O dată pe lună, pe data de 7, ne dau banii over-time și banii de buzunar.
- Până acum ați luat diurnă?
- Nu, nu! Aici ne-au prins ei. Dacă faci figuri, te trimit în țară și îți opresc bani. Cunosc băieți care au stat aproape un an de zile și au plecat cu 200 de dolari acasă. Anul trecut au plecat o sută și ceva de inși, că eram vreo 500. A venit ambasadorul României la Seul și nu s-a rezolvat nimic. Când am plecat din țară, au zis că ne măresc salariile odată cu majorarea lor în șantier. Nu s-a întâmplat așa. Anul trecut, de Paște, cei din țară au avut două zile liber. Noi am muncit aici, dar ni s-au tăiat cele două zile din salariu. În contract scrie că formatorul, șantierul coreean, se obligă să achite asistența medicală, dar ne-au fost opriți bani.

Ora de… coreeană
- Ore, cursuri teoretice ați avut?
- Ore n-a făcut nimeni!
- Nici de protecția muncii?
- Nu! Noi românii suntem repartizați pe departamente. În fiecare zi de luni, coreenii au protecția muncii de la ora 8 la 9, în limba coreeană. Nici măcar în engleză sau altă limbă. Eu, la cursul de protecția muncii, îmi fac rebusul și le fac cafele coreenilor.
- Dumneavoastră, ca român, sunteți repartizat în echipă de coreeni?
- Da, lucrez numai cu coreenii!
- Câți români sunteți în echipa de coreeni?
- Eu sunt singur și lucrez cu 12 coreeni.
- Cum vă înțelegeți cu ei?
- Îmi zic: "Curăță aici!" Nu am prea multe de înțeles. Îmi arată o pompă, un mecanism unde să curăț! M-au pus să învăț denumirile în coreeană și cifrele. Îmi zic coreenii în limba lor să le aduc scule. Asta fac, și curățenie. Sunt servitor! 85 - 90% din timp fac curățenie, iar restul sunt la dispoziția lor: adu-le scule, adu-le apă, fă-le cafele și așa mai departe.
- Extraordinar!

Perfecționare cu picioare în dos
- Să vedeți colegul meu, care este din... (și spune un nume de localitate din România). Câte chei în cap și picioare în dos și "vai de capul lui!" a luat de la colegii lui (coreeni). El e mai..., mai visător, mai slăbuț. E de inimă! Vai, îmi vine să plâng când îl văd așa!
- Cum, îl bat coreenii?!
- Cu cheia în cască! Da´ mie nu mi-a dat unul? Ce se întâmplă, dacă ești tânăr, iar celălalt are cu doi ani mai mult nu poți să-i spui "mister". Trebuie să folosești un anumit termen în coreeană, când te adresezi. Unui electrician
i-am spus: "Mister, do you want coffee? (Domnule, vrei o cafea?) Mi-a dat cu șurubelnița în cap că de ce ce-i spun "mister" și nu-i spun pe limba lor? E jale, ce-i aici! (Va urma)