Concurs Gara Constanța, cartierul general al cerșetorilor

În zona gării întâlnești, tot mai des, cerșetori de toate felurile, mai mari sau mai mici, ghicitoare, clarvăzători sau "gărzi de corp" care te însoțesc pe parcursul întregii călătorii cu trenul. Ca să "funcționezi" cum trebuie într-un astfel de club ajunge să fii de etnie romă.

Cum te apropii de gară ți se pare că ai pășit din lumea reală, urbană, în Vestul sălbatic. Gunoaiele te îndrumă, ca-n Hansel și Gretel, spre intrarea propriu-zisă, unde un afiș te conduce simplu, cu ajutorul unei săgeți îndreptate la dreapta, "spre casele de bilete".
Toate bune și frumoase până aici, într-un final ajungi în încăperea în care te vei așeza cuminte la coadă și vei aștepta să-ți vină rândul să-i ceri doamnei amabile din spatele ghișeului un bilet. Dus. Asta pentru că te-ai uitat în jur și, cum scrie și-n povești, ți-ai dat seama că nu mai ești în Kansas. Nu prea ți-ar veni să te mai întorci prea curând.
În jurul tău se află numeroși indivizi care vor să te cunoască mai de aproape. Nu te lăsa copleșit de emoție, nu vor decât banii tăi sau o țigară, pe care ți le vor cere frumos la început, apoi te vor implora, până când vor renunța, alegându-și alte ținte, posibil mai miloase.
Ei sunt cerșetorii din gară. Niciodată aceiași și întotdeauna mai bine pregătiți decât cei pe care i-ai văzut cu o zi înainte.

Află-ți viitorul cât aștepți trenul
Uită tot ceea ce știai despre cititul în palmă sau despre horoscop. Dacă vrei să afli ce-ți rezervă astrele, dar nu ai timp să-ți citești horoscopul sau liniile din palmă, altcineva este dispus să o facă pentru tine.
"Doamna, vrei să-ți citesc viitorul?", te întreabă o femeie de etnie romă cu un copil în brațe, prost îmbrăcat, murdar și flămând. Tot serviciul te costă atât cât vrei să-i dai - orice mică atenție este bună pentru ea, fie doi lei fie o țigară.
Îi întinzi timid palma și, deși afli aceleași lucruri pe care le-a aflat și cel dinainte și cel care va veni după tine, cu mici variații, desigur, măcar ești mulțumit că nu încearcă să te țină de vorbă ca să-ți fure altul portofelul între timp.
Femeia este analfabetă și trăiește pe străzi de când se știe. Nu știe românește prea mult, doar frazele standard pe care le-a învățat pentru a le repeta celor care îi dau bani ca să-și afle viitorul. Dacă îi pui întrebări scurte și îi vorbești rar, după un timp de gândire, dă din cap drept răspuns. Într-o zi bună, strânge chiar și cinci lei. Îi e foame și frig, dar nu se poate opri prea mult într-un loc. Trebuie să găsească oameni dispuși să-i dea măcar niște mărunțiș, cât să-i dea copilului ceva de mâncare.

Copiii au doar zece ani, dar trebuie să gândească precum adulții
Puțin mai încolo, un copil rom stă pe o bancă și se balansează înainte și înapoi, intonând eternul refren menit să-i aducă bani. Nu pare să aibă mai mult de zece ani.
Vede o femeie care se apropie de magazinul aflat în fața gării și pornește după ea, repetând insistent același refren: "dă și mie un ban, tanti, să-mi iau și eu o pâine! Hai, tanti, te rog, dă și mie zece mii..." Se așează lângă femeie, în timp ce ea cumpără ce îi trebuie, privind-o insistent, fără măcar să clipească, de parcă i-ar fi frică să nu o piardă din ochi și să nu mai primească nimic.
Scena durează vreo cinci minute, după care femeia își vede de drumul ei. Puștiul o urmărește un timp, insistent, după care renunță. Încă un eșec pe ziua de azi. Nimic nou pe strada lui.
Pe peron, o familie de romi așteaptă ceva. Nu vor nici să vină oameni pe peron, pentru a cerși. Nu-și doresc nici să le dea lumea de mâncare din proprie inițiativă. N-au nici talente deosebite - nu citesc viitorul, nu îți spun câți copii o să ai sau câți bani ai în buzunar. Vine trenul. Se ridică de pe scaune. Cei doi părinți au doi copii, unul mai zdrențăros decât celălalt. Se urcă grăbiți în tren unde vor căuta, probabil, oameni ușor de impresionat, care să le dea bani. Oare vor strânge până la destinație măcar 50 de lei?
În lipsa măsurilor pe care ar trebui să le ia autoritățile, putem măcar să ne adaptăm la prezența lor. Nu îi ajutăm cu nimic dacă le dăm bani sau țigări. Nu putem să le facem adăposturi, dar măcar putem sesiza persoanele responsabile cu ordinea din incinta gării, în cazul în care sunt incidente. Ei nu sunt doar cerșetorii noștri de fiecare zi, sunt dovada vie a ce poate face ignoranța și lipsa de educație. Până când vom fi o țară cu adevărat europeană și acești oameni nu vor mai fi pe străzi, aveți grijă la buzunare și…călătorie plăcută cu trenul.