Concurs "Ofer anvelope contra termopan. Click pentru oferta completă"

În aste vremi de criză, principiul de bază al comerțului - trocul - își reintră pe deplin în drepturile pierdute întrucâtva de când cu apariția ochiului dracului. Numai că-i zice barter, că ne-am americanizat de-a binelea. Tot mai mulți comercianți recurg la metoda tradițională de plată din cauza lipsei acute a lichidităților. Și nu e vorba de doar firmulițele ce răspund la apelativul generic de IMM-uri, ci și de companii barosane. De exemplu, o mare companie, parte a unui holding cu activități largi în domeniul petrolier băștinaș, a ajuns să-și plătească partenerii în bonuri de combustibil! Mii de bonuri!!!
Nu a trecut mult până când un român deștept, inventiv și cu noțiuni de utilizare a computerului, pre numele său Daniel Buca, să lanseze un portal dedicat barterelor între IMM-uri, portal ce poate fi accesat la adresa http://barter.eimm.ro/. Conform realizatorului, "proiectul eImm Bartere este parte a proiectului eImm.ro, un portal dedicat întreprinderilor mici și mijlocii din România. Nu ne dorim să fim doar un alt catalog de firme, ci chiar să putem oferi un ajutor real. Proiectele eImm variază de la instrumente cu un scop precis până la colecții de resurse generale".
Portalul funcționează relativ simplu: nu ai nevoie de un cont, nu trebuie să plătești nimic. Există două tipuri de anunț – barter clasic și barter open. În primul caz, trebuie definite atât produsele și serviciile oferite, cât și produsele și serviciile dorite. În cazul barterului open, nu trebuie specificate decât produsele și serviciile oferite, urmând ca cei interesați de ofertă să propună trocul.

Barterul în istorie
Un exemplu celebru de barter este Teatrul Barter, fondat la New York în timpul Marii Crize din SUA, pe 10 iunie 1933. Fondatorul teatrului, actorul Robert Porterfield, a oferit bilete la teatru pentru 35 de cenți sau pentru echivalentul acestei sume în produse. Autori precum Noel Coward, Tennessee Williams sau Thornton Wilder au acceptat șuncă de Virginia ca plată pentru drepturile de autor, pe principiul "ham for Hamlet" ("Hamlet contra șuncă"). Excepție a făcut George Bernard Shaw, care și-a vândut drepturile de autor pentru spanac, fiind vegetarian convins.