"Ajutoooor! Soacra mă gelozește!"

Teoria fiului iubit, răpit de noră, datează de când lumea. Potrivit psihologilor, de regulă, soacra își percepe nora ca pe o adevărată rivală, a cărei principală grijă este să-l îndepărteze pe soț de propria mamă.

În urmă cu patru ani, Maria (33 ani), a rostit un "da" convingător în fața ofițerului Stării civile. La vremea respectivă a fost convinsă că și-a găsit jumătatea. Mai mult, soțul ei avea și are încă o vilăăă… Nu a intuit, niciun moment, că și soacra va fi pe măsură: "Foarte greu mi-a fost să deschid acest subiect, dar citesc ziarul dumneavoastră și așa mi-a venit ideea. Mie nu-mi plac certurile, însă cu soacra mea nu se poate altfel. Soțul îmi reproșează că am și eu partea mea de vină, dar n-am vrut să-i spun, deocamdată, cât de geloasă e maică-sa pe mine. Nu sunt invenții, chiar dânsa mi-a spus că n-o să mă ierte niciodată că i-am schimbat băiatul, că de când s-a însurat n-o mai bagă în seamă și că pur și simplu e supergeloasă pe mine. Am urmărit un timp relația lor și nici vorbă de așa ceva. Soțul se poartă cu ea la fel ca înainte de căsătorie, doar am fost prieteni trei ani și am intrat în casa lor aproape zilnic. Erau foarte apropiați, am apreciat treaba asta, mai ales că mama mea e o femeie rece, însă lucrurile au rămas la fel, nu văd nicio schimbare. Sunt condamnată s-o suport pentru că există casa din care nici soțul, nici soacra nu au cum să plece, e bătută-n cuie chestia asta! Problema e că a ajuns să se bage între noi și la contrazicerile de doi bani, îi ține numai lui partea, i-am surprins șușotind, el nu recunoaște nimic, șicane din astea, de care am parte zi de zi. Se vede de la o poștă că nu mă suportă. Prietenele îmi spun că toate soacrele sunt la fel, dar avantajul lor e că nu trăiesc în aceeași casă. Chiar se poate ca o soacră să fie geloasă pe propria noră? Ce mamă e aia care vrea să-și vadă băiatul nefericit? Sunt întrebări care mă macină…".

Eternul conflict noră-soacră
Potrivit psihologilor care au studiat intens proverbialul conflict noră-soacră, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, mama devenită soacră poate trăi, în subconștientul său, un real sentiment de gelozie față de relația fiului cu soția sa. Deși, în sufletul ei, nu se opune acestei iubiri, totuși, sentimentul de gelozie este alimentat de ideea că fiul înlocuiește iubirea față de ea cu iubirea pentru soție. Iar de aici până la repulsie și chiar agresivitate față de noră nu e decât un pas. Cu alte cuvinte, frustrarea cauzată de prezența nurorii într-un spațiu altădată controlat exclusiv de ea, o va face pe soacră să arate, cu intenție sau fără, o atitudine ostilă față de noră. Dacă nora are puterea să treacă peste acest lucru, mai e cum mai e. Dacă însă și ea, nora invadatoare, care vrea să devină șefa întregii familii, îi răspunde cu aceeași monedă, și cea mai mică problemă devine un pretext pentru declanșarea certurilor.
Lucrurile, din păcate, nu se opresc aici, pentru că, pe lângă gelozie, apare și alt tip de agresivitate, determinat de spiritul de protecție nativ feminin. Astfel, mama, ca orice femeie, își apără inconștient fiul de noră, în ochii ei o intrusă care poate deveni un pericol pentru băiatul său. Și, din nou, la cel mai mic motiv, închipuit sau real, soacra nu face altceva decât să detoneze butoiul cu pulbere sub ochii nurorii.
Despre metodele care ajută ca soacra și nora să nu se calce prea tare pe nervi vom scrie într-o altă ediție a ziarului nostru.