Colțul constănțeanului supărat

"De la toată nebunia cu cămătarii și cu toate nenorocirile pe care le-au făcut acești infractori, se suflă și-n iaurt, înțeleg, adică, s-a dat lege că dacă împrumuți o rudă, ești ca și cămătar! Așa e la noi, se fac legi aspre după ce răul e deja produs, în loc ca legile să fie gândite corect înainte să-și facă efectele. Sunt supărată pentru că am un necaz și am găsit o prietenă să mă împrumute, nu pe încredere, că poate eu mor mâine și n-aș vrea să fluiere a pagubă. Vreau să facem acte la notar. Ea refuză, pe motiv că automat va fi luată drept cămătar, pe motiv că nimeni nu împrumută atâția bani fără dobândă. Există vreo soluție ca să nu avem necazuri niciuna dintre noi?" (Marioara Beciu).

v v v

Doamnă Beciu, într-adevăr, în prezent există o lege potrivit căreia cămătăria este considerată infracțiune și, evident, sancționată ca atare. Însă, după cum ne-a explicat consilierul juridic Carmen Gigică, în lege se menționează că numai persoana care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete se numește cămătar, camăta nefiind altceva decât dobânda pe care o percepe cămătarul pentru sumele date cu împrumut.

Dar de aici și până la imposibilitatea de a putea primi o sumă de bani cu titlu de împrumut de la cineva este cale lungă. Pentru a nu avea necazuri, ar trebui să faceți un contract de împrumut fără dobândă, prin notariat, scopul contractului fiind confirmarea acelui împrumut. Iar cunoștința dumneavoastră are dreptul să ceară și o garanție imobiliară, de care să poată face uz dacă nu-și va primi banii înapoi potrivit înțelegerii.