De ce iau adolescenții decizii riscante și pripite

"Nimeni nu mă înțelege!" Puțini sunt părinții care nu și-au auzit copiii-adolescenți lamentându-se în acest fel. Or, simțindu-se neînțeleși, mulți copii se ascund de părinți și își asumă riscuri necalculate.

Cazul adolescentei bucureștene dispărută câteva zile de acasă a pus pe jar autoritățile, dar le-a dat de gândit și acelor părinți care nu prea știu cum să gestioneze fazele de criză adolescentină. O cititoare, a cărei fiică are 14 ani și adoră să se distreze cu tineri mai mari decât ea, își avertizează mama, de o bună perioadă, că dacă nu-i va permite să meargă prin cluburi: "Se va opri fix la mănăstire. Vă dați seama că nici prin cap nu mi-a trecut că un copil care are mintea numai la distracție o să fie capabilă, vreodată, să se închidă între pereții unei biserici. Este posibil ca și mama acestei copile de 15 ani să n-o fi crezut în stare de așa ceva și uite că s-a întâmplat. În plus, a mea mai are o problemă: este durdulie, seamănă cu mine și îmi reproșează că eu sunt vinovată că nu are o talie mai subțire. Sunt zile când face foamea… E greu să faci față când ai așa un copil fără să te cerți. Noi ne certăm des, plus că sunt zile întregi în care nu ne vorbim. Acum sunt speriată, a urmărit la televizor acest caz, ea, care nu se uită la știri… Vreau să mi-o apropii, dar sunt cam stângace. Cred că și noi, părinții, suntem vinovați că avem prea multe pretenții, uităm să ne punem în pielea lor! De-aia se droghează atâția copii, fug de acasă, fac tot felul de trăsnăi…".

14 ani - vârstă critică

Într-adevăr, după cum explică și psihologul Alina Pandrea, schim-bările din perioada adolescenței sunt, pe cât de multe, pe atât de greu de înțeles atât de către copil, cât și de cei din jurul lui. Indiferent de nivelul studiilor pe care le au, părinții ar trebui să facă un minim efort și să dea filmul în urmă, încercând să-și aducă aminte cât de neadaptați se simțeau, la rândul lor, la vârsta pe care o au astăzi copiii lor: "Părinții ar trebui să fie mai atenți la avertizările copiilor. Este adevărat că ei nu pun în practică tot ce spun, însă adulții trebuie să știe că, la 14 ani, un copil este capabil să-și asume cele mai multe și nebănuite riscuri. De ce?". Explicația este simplă, astfel de teribilisme se datorează lipsei de experiență, iar asta îi determină pe adolescenți să se bage în situații cu grad incomparabil mai mare de risc față de adulți. Este momentul deciziilor pripite, riscante, de un teribilism greu de înțeles de oamenii maturi, care nu prea iau în calcul că transformările pe care le suferă organismul, în întregul lui, la adolescență, modifică și compor-tamentul copilului.

Ce-i de făcut

Așadar, având în vedere că în perioada pubertății cei mai mulți copii se simt neînțeleși de cei mari, în majoritatea cazurilor, se ascund de părinți, de profesori și n-au nicio problemă să-și asume riscuri necalculate, doar ca să-și satisfacă o toană. De aceea, pentru a-și ajuta adolescentul să treacă fără riscuri peste această perioadă, este bine ca părinții să-l asigure de disponibilitatea de a sta de vorbă cu el oricând și de câte ori este nevoie, indiferent că este vorba despre transformări fizice, despre viața sexuală sau despre trăirile sale. Copilul trebuie să simtă interesul părintelui pentru problemele lui. Or, pentru a-l ajuta să nu devină frustrat, de exemplu, din cauza problemelor fizice, inerente la această vârstă, poate merge cu copilul la un nutriționist, la un psiholog, la un dermatolog (acneea are un impact devastator asupra încrederii în sine la această vârstă), astfel încât să ajungă la standardele fizice dorite în urma unui tratament adecvat.

Nesinceritatea în fața părinților

Psihologul știe din experiență că mulți părinți, foarte îngrijorați de dispoziția schimbătoare a adolescenților, încearcă să-i descoase cu întrebări dintre cele mai stânjenitoare. Chiar dacă intenția este bună, sub asediul acestor întrebări – adevărate interogatorii, copiii vor comunica din ce în ce mai puțin. 

"În loc să-i înnebunească cu întrebările și cu sfaturile, părinții ar trebui să fie prezenți când adolescenții doresc cu adevărat să le vorbească. În privința sfaturilor, ar trebui oferite doar la cerere.  Și acei copii… încăpățânați, care preferă să-și rezolve problemele cum cred, trebuie să știe că se pot baza pe iubirea necondiționată a părinților".

Sfatul psihologului! Un părinte care va recunoaște că a fost nevoit să ia o decizie, deși nu se simte împăcat pentru asta, își va ajuta copilul să-i  vorbească mai ușor despre frământările lui.