Învățați copiii să se bucure de orice cadou!

Indiscutabil, Crăciunul este o ocazie specială pentru a face cadouri celor dragi și în mod special copiilor. De cele mai multe ori, însă, acestea sunt alese nu neapărat în funcție de vârstă sau de abilitățile copilului, cât mai degrabă pentru a satisface orgoliul părinților, care optează pentru cadouri cât mai scumpe. Chiar și așa, mulți copii nu le apreciază.

Într-o dilemă de această natură se află și cititoarea noastră, Aura Lungu (34 ani, din Mihail Kogălniceanu): "Nu degeaba se spune că ai copiii - cuminți sau alintați - după cum îi educi. Ca părinți, eu și soțul meu n-am ținut niciodată seama de proverbele astea. Mama, săraca, își bate gura de pomană când ne ceartă că îl alintăm peste măsură pe băiețelul nostru, care are patru ani și două luni. Dar noi nu ne putem stăpâni și asta e. Și cu mâncarea își cam bate joc ăla mic de noi, dar asta e altă poveste. Cel mai tare ne supără când îi cumpărăm cadouri. N-am mai văzut un copil care să nu se bucure de nimic. I-am cumpărat un laptop mic, așa cum a vrut, și l-a trântit cât acolo că el ar fi vrut unul mai mare. I-am luat o căsuță de la hipermarket, pe care știam că și-o dorește mult, dar el cum a văzut-o a și început să dea în ea cu un ciocan pe care l-a găsit în sertarul de scule. Indiferent ce îi cumpărăm, el mereu vrea altceva. Adevărul e că l-am obișnuit numai cu lucruri scumpe și nu prea mai știm ce să-i luăm de Crăciun, ca să-l bucurăm într-un fel. Acum o înțeleg pe mama, dar e cam târziu. Citim ziarul «Cuget Lliber» și ne-am gândit că prin această rubrică, un psiholog de copii ar fi cel mai în măsură să ne ajute cu sfaturi și de aceea am îndrăznit să ne îndreptăm pașii către dumnea-voastră. Vă mulțumesc și scuze pentru deranj!".
v v v
Psihologul Speranța Băcană, specialist pe probleme de educație, ne-a explicat că, în general, perioada copilăriei se caracterizează prin dependență totală, la tinerețe se ajunge la o independență relativă, pentru ca în faza adultă, responsabilitatea socială să-și spună cuvântul. Tocmai de aceea o transformare atât de radicală a personalității umane include modificări majore, ce țin de ceea ce se numește motivație. Astfel, oricât de mult ne-am iubi copilul, suntem siliți să admitem că este o creatură mică, nesocializată. "Excesiv de pretențios, copilul nu concepe nicio amânare în satisfacerea impulsurilor sale. Caută plăcerea, este nerăbdător, extrem de distructiv, lipsit de conștiință și total dependent. Foamea, oboseala, necesitățile fizice, nevoia de activitate, de joc și de confort - acestea îi sunt singurele preocupări. Niciodată nu ia în considerare confortul sau bunăstarea altora, nu poate tolera nici o frustrare, nici o rivalitate", ne-a mai spus psihologul, care atrage atenția că în ochiii copilului, mama, familia, toți cei din jur trebuie să stea drepți în fața capriciilor lui.
În ciuda diferenței aparent mari dintre copilul de patru ani și adult, câteva teorii importante ne spun că impulsurile oamenilor sunt, în mod esențial aceleași, de la naștere până la moarte. Aceleași impulsuri, aceleași trebuințe sau instincte ne bântuie din leagăn până în mormânt.

De reținut!
l Nu este nevoie să-i cumpărăm copilului jucăria cea mai frumoasă pentru a-i dovedi cât de mult îl iubim sau imediat ce el își exprimă dorința de a avea o anume jucărie l Amânarea satisfacerii unei anume dorințe atunci când el și-o exprimă este un pas în educarea motivației copilului mic, dar ea trebuie înțeleasă de copil nu ca o frustrare, așa cum inițial o percepe, ci ca o dorință a părintelui de a-l face mai rațional în raportul său cu lumea înconjurătoare l Sta-bilirea unui program de educare motivațională se poate face de la vârsta de trei-patru ani, când copilul începe să înțeleagă că raporturile lui cu lumea depind și de modul în care el reușește să-și înfrâneze anumite dorințe induse de sursele de informare, altele decât cele ale propriei familii l Este recomandabilă includerea copiilor de la vârsta de trei ani în sus în cât mai multe activități și programe, pentru a le diversifica sfera opțiunilor și a le oferi informații asupra modului de a-și petrece timpul liber, de a se recrea și învăța în același timp, în afara cadrului oferit de grădiniță l Vizita la psiholog, alături de medicul de familie, ar trebui să devină o practică la îndemâna oricărei familii de români, nu doar a celor care își pot permite.