"Mi s-a dat totul mură-n gură și am avut de suferit în viață!"

Potrivit studiilor, jumătate dintre copiii cu vârste între trei și cinci ani sunt implicați în treburile casnice, dintre activitățile preferate, pe primul loc situându-se ajutorul dat părinților în casă. Specialiștii sunt de părere că acest gen de ajutor trebuie încurajat, pentru că el este o cale de a obișnui copilul cu diverse deprinderi, pe care le va cultiva mai târziu.

"Noi am fost doi copii la părinți, un băiat și o fată, însă mama n-a avut niciun ajutor de pe urma noastră. A muncit tot timpul ca o sclavă, iar pe noi ne-a ținut departe de toate treburile casei. Asta, ca să-și răzbune propria copilărie, când, spune dânsa, era cărată de bunici pe câmp încă de la opt ani. A suferit enorm că nu s-a jucat și ea cu ceilalți copii. Mereu ne spunea că imediat ce ajungea acasă, cădea într-un somn adânc, din care se trezea în dimineața următoare. După ce a mai crescut, s-a jurat că dacă va avea copii, nu va cere nimic de la ei. Noi ne-am obișnuit așa, la un moment dat chiar ne-a convenit, dar după ce am ajuns la casele noastre și am dat de greu, ne-am dat seama că totul se va întoarce împotriva noastră. Mi-a fost foarte greu să țin casa, iar dacă soțul meu n-ar fi fost înțelegător, nu cred că putea să reziste căsnicia noastră. Culmea este că mai mult a suferit fratele meu, a cărui soție n-a suportat să-i dea totul mură-n gură și s-au despărțit după un an și ceva de la căsătorie.
Acum sunt și eu mamă și chiar dacă am un băiat, nu mi-aș dori să fie un nepriceput care să aștepte să i se dea totul pe tavă, nici de noi, părinții, nici de viitoarea lui soție. Problema e că nu știu de unde să încep! Trebuie să vă spun că băiețelul meu, deși are aproape trei anișori, este înnebunit să mă ajute în bucătărie, se bagă peste mine când fac tot felul de treburi, ceea ce mă bucură. Totuși, e mic și n-aș vrea să exagerez, de aceea sunt interesată cum să procedez în continuare! Vă mulțumesc și vă felicit pentru această rubrică!" – Eliada Trandafir, 29 ani.
v v v
Bună cunoscătoare a problemelor de educație a copilului, psihologul Speranța Băcana vă felicită pentru intenția dum-neavoastră, precizând că dacă sunteți un părinte conștient de valorile pe care ați vrea să le aibă copilul, înseamnă că deja v-ați gândit la implicarea lui în treburile casnice, lucru care nu este, totuși, foarte ușor de transpus în practică. Pentru a avea succes, va trebui să nu-l mituiți pe cel mic cu tot felul de daruri. La fel de important este să nu-l amenințați să facă o treabă sau alta, pentru că se va înverșuna și va refuza orice colaborare de acest fel.
Ideal este ca toți părinții să înțeleagă că indiferent dacă e vorba despre o familie numeroasă sau de una formată numai din trei persoane, pentru ca lucrurile să meargă bine, activitățile din casă trebuie împărțite.

Ce învață copilul din... bucătăreală
De exemplu, ajutându-și părinții la treburile din bucătărie, copilul sub vârsta de doi ani poate învăța noțiuni de matematică și cunoaștere a mediului: număratul (Câte felii avem aici?), culorile, mirosurile asociate diferitelor fructe sau legume, consistența - tare, pufoasă, moale etc.
Peste vârsta de doi ani, copilul învață noțiuni mult mai complexe, care îi vor fi de ajutor la grădiniță, ca de exemplu: din ce este alcătuită o legumă, un fruct, care sunt alimentele de bază, unde cresc și cum arată unele plante, din ce se face pâinea, laptele, care sunt preparatele derivate dintr-o materie primă cum ar fi laptele, fructele, făina etc?
Și mai învață un lucru extrem de important: mâncarea se face acasă, lucrând cu familia îm-preună, cu drag, nu crește în supermarket sau la restaurant. Obișnuit să gândească astfel, copilul va respecta efortul celor care o pregătesc și va prețui munca, indiferent de natura ei.
Despre alte metode de stimulare a copiilor în treburile casnice vom scrie într-o altă ediție a ziarului nostru.