"Nu vreau să-mi țin copilul departe de treburile casnice, chiar dacă e băiat!"

Din dorința de a nu bifa greșeala mamei sale, care a cocoloșit-o tot timpul, o tânără mamă dorește să-și implice băiețelul în treburile casnice, chiar dacă abia a împlinit doi ani.

În ediția noastră din 15 martie v-am promis că vom reveni cu alte elemente pe tema importanței implicării copiilor în treburile casnice de la cele mai fragede vârste. Sperăm că recomandările psihologului vor fi utile și altor părinți, nu doar cititoarei noastre, L. Trandafir (29 ani), care ne-a mărturisit că a suferit enorm, în mod special la începutul căsniciei, datorită faptului "că eram paralelă chiar și cu cele mai simple treburi gospodărești. Pur și simplu mami m-a ținut în puf, iar eu am profitat de asta cât am putut. Regret că nu mi-a spus nimeni cât de greu o să-mi fie când voi ajunge la casa mea! Consider că am obligația de mamă să-l ajut pe copilul meu, chiar dacă este băiat, să se descurce singur în viață și să nu fie la mâna unei femei, că nu se știe niciodată ce îi va rezerva viitorul! Cum cei șapte ani se spune că sunt baza, nu vreau să pierd timpul fără folos".

Psihologul Speranța Băcana, specializată în educația copilului, vă felicită pentru intenția dumneavoastră și revine cu alte recomandări care să vă ajute să-l implicați mai ușor pe cel mic în treburile casnice: Încercați să faceți un desen prin care să ilustrați… evantaiul de treburi casnice generale, care să inducă senzația unui program zilnic, ce trebuie musai respectat de toți membrii familiei Faceți apoi un tabel pe care puteți lipi pozele persoanelor din casă, iar în dreptul fiecărei fotografii scrieți și activitatea care-i revine persoanei pe care o reprezintă.

Toată lumea trebuie respon-sabilizată
Psihologul atrage atenția că este extrem de important ca absolut toți membrii familiei să fie responsabilizați cel puțin cu o treabă casnică.
Totuși, nu e bine ca împărțirea treburilor să se facă la întâmplare, ci ținând seama de abilitățile pe care fiecare le are, astfel încât eforturile să nu fie percepute ca o corvoadă.
Este clar că dacă micuții vor vedea cât de unită este familia din care fac parte vor dori să-i imite pe cei mari, iar după ce vor face și ei câte ceva prin casă, le va crește încrederea în propriile forțe. În același timp, lucrul în echipă și pentru același scop le dezvoltă semnificativ sentimentul de responsabilitate. Și nu în ultimul rând, specialista recomandă ca din când în când treburile casnice să se facă prin rotație, pentru a nu lăsa impresia că persoanele care fac treburi mai ușoare ar fi favorizate.

Începeți cu lucruri simple
În situația în care micuțul dumneavoastră merge deja de unul singur și este curios ce se află pe masă, așezați-l pe un scaun sigur și dați-i primele lecții de bucătăreală. Pentru copiii de trei-patru ani, realizarea unui sendviș ar putea părea o treabă extrem de simplă dacă veți începe lecția prin a-i arăta ce ingrediente trebuie să folosească. Atunci când spălați legumele necesare sendvișului, ajutați-l pe copil să le analizeze (culoarea, mirosul sau consistența, arătându-i miezul sau semințele), noțiuni care îi vor fi de mare folos mai târziu.
Părinții trebuie să conștientizeze că orice copil, cât de mic, îi poate ajuta, în funcție de puterile lui, la prepararea mesei. Iar acest obicei este esențial nu doar pentru cunoștințele pe care copilul le capătă din astfel de experiențe, ci și pentru că este o bună ocazie de a petrece cât mai mult timp cu părinții.

Luați totul ca pe o joacă
Totuși, pentru ca micuțul să devină ordonat, îndemnul de a strânge jucăriile nu trebuie să sune ca o pedeapsă, ci neapărat ca un joc. Chiar și sortatul șosetelor uscate de pe sârma de rufe poate fi asimilat unui joc, care constă în potrivirea lor de către copil, ajutat de un membru al familiei. Pentru copiii mai mari poate fi amuzant dacă li se spune să caute o comoară, ce poate fi un obiect ascuns de părinți printre jucării.

Nu așteptați perfecțiunea de la copii!
Indiscutabil, pentru succesul implicării copiilor în treburile casnice, părinții trebuie să se înarmeze cu extrem de multă răbdare, dar și cu perseverență, astfel încât cei mici să-și dea seama că astfel de treburi se fac în mod sistematic, nu neapărat în săptămâna curățeniei gene-rale.
Dar nu faceți greșala de a-i cere copilului să atingă perfecțiunea și mai ales nu-l criticați dacă nu face lucrurile bine, pentru că, procedând astfel, va refuza să mai facă ceva prin casă.