Năzuroasă foc, la nici trei ani!

Răsfățul apare ca un comportament care-l dezavantajează pe copil atunci când vine în contact cu alte medii decât cel familial (colegi de joacă, familiile prietenilor, grădiniță, școală).

Copii cărora nu le este refuzat nimic, copii care își terorizează familiile de la cele mai fragede vârste. În această categorie crede cititoarea noastră, S. Gigi (36 ani, din Năvodari), că se include și fetița sa.
"Și eu am fost o răsfățată, însă nu mi-am luat niciodată nasul la purtare. La fetița mea, care pe 22 martie face trei anișori, n-ai să vezi așa ceva! Ei trebuie să-i dai chiar înainte să ceară, în fața ei trebuie să stăm toți drepți. Nu e mulțumită de nimic, și din mâncarea care îi place aruncă pe jos, chinuie câinele, scoate limba la oricine. Nazuri peste nazuri la domnișorica mea. Problema e că și băiețelul, care are cinci ani și două luni și nu-i place cum se poartă soră-sa, a început să se cam ia după ea. Cu un tiran în casă mai e cum mai e, dar cu doi, nu cred că aș rezista! Am nevoie de ajutorul psihologului să-mi aduc prințesa pe calea bună și vă mulțumesc pentru sprijin".
v v v
Speranța Băcana, psiholog, specialist în educația copiilor, ne-a explicat că, în ultimii ani, foarte mulți părinți nu înțeleg de ce copiii lor se cred centrul universului și, chiar de la cele mai fragede vârste, nu fac altceva decât să comande și să ceară, fără să admită niciun fel de refuz: "Un copil răsfățat crede că părinții și toți cei din jurul trebuie să fie sută la sută în serviciul dorințelor, fără să simtă cumva nevoia să-și exprime vreo recunoștință față de ceilalți sau măcar să mulțumească pentru ceea ce i se oferă. Așa se face că, de la cele mai fragede vârste, aproape tot ceea ce primesc li se pare un lucru firesc. Ba, în plus, ridică și nemulțumiri, fiind mereu mai exigenți!".
Cam așa ar putea fi creionat, în linii mari, portretul "micului tiran", realizat de specialiști în psihologia copilului – a completat Speranța Băcana, care este îngrijorată că numărul copiilor răsfățați crește din ce în ce mai mult.
Din păcate, părinții își dau seama că un copil este răsfățat când este deja prea târziu, răul fiind deja făcut. Se ajunge aici numai dintr-o înțelegere eronată a noțiunii de afecțiune a părinților, care sunt în stare să satisfacă o dorință a copilului înainte ca el să o exprime – ne-a mai spus psihologul.

"Leacuri" contra capriciilor celor mici
l Părinții trebuie să conștien-tizeze că rolul lor este acela de a pregăti copilul să fie independent și că faptele lui au consecințe în acest drum spre independență l Grija lui va fi să nu înlocuiască afecțiunea, care în limbajul copilului poate înseamnă timp acordat, sprijin atunci când are nevoie, îmbrățișări, comunicare - cu daruri deplasate, fără nicio legătură cu dezvoltarea copilului l Nu se recomandă să confunde mofturile copilului cu nevoile lui: dacă micuțul e obosit și dorințele lui se pot schimba de la o oră la alta, nu încercați să-i satisfaceți aceste nevoi, ci doar nevoia de bază - aceea de a se odihni l La fel de important este ca părinții să fie consecvenți atât în recompensele promise copilului pentru un comportament pozitiv, dar și cu restricțiile, ca pedeapsă pentru ieșirile micuțului.
Speranța Băcana atrage atenția părinților care și-au scăpat din frâu copiii că, răsfățați în exces, ajunși la adolescență, ar putea deveni violenți sau chiar pot dezvolta anumite patologii, întrucât nu pot tolera mai nimic din ceea ce-i înconjoară, deși, în realitate, ei sunt cei care au probleme.