Palma la fund și țipatul - metode demodate de educare a copilului

I-ai spus deja de zece mii de ori să stea cuminte și să nu se mai joace cu mingea prin casă. Se face că nu te aude și o bate în continuare ca și cum ar fi singur acasă. Gata! Nu mai reziști și uiți de toate sfaturile despre educație. În secunda următoare țipi: "Mișcă-te la tine în cameră", după care cuvintele îți răsună în ureche și realizezi cu un șoc: "Am devenit maică-mea!".
Nu ești singura. Reacția extremă pe care o avem atunci când copiii noștri nu sunt cuminți este de a face exact ceea ce făceau părinții noștri când eram noi mici. Întrebarea este dacă toate aceste metode tradiționale de disciplină mai funcționează.
Mulți părinți recunosc că își mai ating, din când în când, odraslele cu câte o palmă la fund, dar mai ales atunci când fac câte o boacănă mare sau se comportă foarte urât, cum ar fi, de exemplu, când puștiulică de patru ani fuge în stradă. Alții spun că o palmă la fund este ultima soluție când toate celelalte metode de a-l potoli pe rebel eșuează. Unii consideră că aceasta este un abuz asupra copilului.

Efecte adverse grave
Psihologii ne avertizează însă că bătaia, fie ea și numai o palmă, este o soluție temporară care face mai mult rău decât bine.
"Funcționează pentru că reprezintă un control extern asupra copilului, dar nu îl determină să se gândească la greșeala pe care a făcut-o. Bătaia îi face pe mulți copii să se concentreze asupra pe-depsei fizice și nu asupra comportamentului lor nepotrivit. De asemenea, poate avea efecte adverse. Pentru ei este o rușine și se supără foarte tare. Copiii care sunt loviți în mod frecvent se simt nesiguri. Mulți au o încredere scăzută în propria lor persoană. Unii se închid în ei, alții, din contră, devin agitați, supra-activi și chiar agresivi", explică Sal Severe în cartea "Cum să te comporți pen-tru ca și copiii tăi să se comporte frumos" ("How to behave so your children will too!"). De asemenea, un alt expert american, Jane Nelsen, ne învață: "Cum să ne edu-căm copiii că nu este bine să-i lovească pe alții, când noi îi lovim tot timpul? Pentru copiii cu vârste cuprinse între doi și patru ani, su-pravegherea permanentă și menținerea lor ocupați, redirec-ționându-i către ceva mai inte-resant când încep să se agite, sunt metode mult mai utile decât o palmă - două la fund. Toată bătaia din lume nu îl va învăța pe micuț că nu este bine să fugă în stradă până când nu va fi din punct de vedere psihic pregătit pentru a învăța această lecție. Unii copii împing limitele și împing limitele până când primesc o palmă la fund și se potolesc. De fapt, ei au înțeles că, până nu sunt loviți, nu e nevoie să stea cuminți și să coopereze. În locul palmei, încercați să-l țineți pe micuț ferm în poală. Indiferent cât de mult se zbate și se chinuiește, să nu-i dați drumul până nu se calmează și nu cădeți de acord să cooperați".

Ridicarea drepturilor este utilă, dar folosită cu moderație
În ziua de astăzi, numeroși părinți folosesc ca pedeapsă pentru comportamentul neadecvat al copilului, confiscarea unei jucării sau interzicerea de a se mai uita la televizor. Unii chiar îi dau posibilitatea micuțului de a-și câștiga înapoi drepturile atunci când își recunosc și repară greșelile. Experții sunt de părere că această metodă ajută numai atunci când este aplicată cu moderație. În plus, este bine să alegem o pedeapsă care îl afectează numai pe "domnul Goe" și nu întreaga familie. O greșeală comună a părinților este aceea de a ridica privilegiile pentru prea mult timp. O săptămână sau două pot părea o veșnicie pentru un copil și se poate întoarce împotriva noastră. Devine agitat, iritat, caută răzbunare. Amintiți-vă că scopul pedepsei este de a îl încuraja să se comporte frumos data viitoare, așa că îi putem reda un drept după ce își termină temele la timp sau își face ordine în cameră.
"Pedeapsa nu face decât să-l invite pe copil la sfidare, răzbunare și îi scade încrederea în sine. Dacă, de exemplu, într-un acces de furie sparge sau distruge ceva, îi puteți interzice să se uite la televizor timp de o săptămână. Dar asta nu îl va învăța nimic. O metodă mai bună ar fi să găsim o metodă de a înlocui sau repara obiectul distrus. Asta înseamnă să câștige bani – chiar și copiii mici pot avea îndatoriri simple – sau să ia bani din pușculiță. Ori ar putea să stea alături de noi atunci când lipim vaza. Aceasta și multe alte metode nonpunitive promovează respectul și îl pot învăța pe copil îndemânări importante în viață", explică psihologul Jane Nelsen.

Țipatul, la fel de nociv ca și abuzul fizic
Dacă am crescut într-o casă unde se ridica tonul sau chiar se țipa, sunt foarte mari șansele ca și noi să ridicăm volumul către copiii noștri. Deși niciun studiu nu a arătat că izbucnirile ocazionale de supărare sunt dăunătoare vieții noastre, există dovezi că țipatul în mod constant este la fel de nociv pentru psihicul copilului ca și abuzul fizic.
"Țipăm pentru că putem, pentru că simțim că micuțul nostru nu ne ascultă, pentru că suntem nervoși, pentru că nu găsim alte metode de a rezolva situația în momentul respectiv", explică Devra Renner, coautorul cărții "Vina mamei" ("Mommy Guilt").
"O voce ridicată, iritată, nervoasă trimite un mesaj greșit – pierderea controlului. În acest moment copiii noștri deja ne testează și realizează că ne pot controla. În schimb, tonul nostru trebuie să le transmită că suntem hotărâți, stăpâni pe situație și respectuoși. Trebuie să le explicăm ce dorim de la ei folosind volumul obișnuit al vocii, însă un ton hotărât. Acțiunile ne întăresc mesajul mult mai bine decât cuvintele strigate cu toată forța, astfel încât trebuie să fim pregătiți să luăm măsuri imediat ce copilul ne ignoră. În loc să strigăm pentru a treia oară «Închide televizorul», pur și simplu ne ducem și îl stingem noi", ne învață psihologul Robert MacKenzie, în seria "Stabilirea limitelor".