Concurs Răsfățul exagerat îi învață pe copiii unici că totul li se cuvine

Copiii unici trebuie lăsați să se bucure de copilărie - ceea ce nu înseamnă că răsfățul exagerat le face bine! Mai mult, specialiștii avertizează că nu este indicat
ca părinții să-i preseze prea tare sau să aibă așteptări nerealiste de la ei.

Scriam în ediția noastră de ieri despre povestea unor părinți al căror copil, profitând de faptul că nu are alți frați, dezvoltă, pe zi ce trece, un egoism exacerbat. Mai mult, comportamentul său despotic și în mijlocul cercurilor de prieteni sau colegi de grădiniță îi îngrijorează atât de tare pe părinți, încât consideră că sfaturile unui psiholog le-ar fi de bun augur.
"Oricât de mult mi-aș iubi copilul, oricât ar fi el lumina ochilor mei, ca mamă responsabilă nu pot să mă fac a nu vedea că nu e în regulă cum se poartă atât cu noi, cei din familie, cât și cu cei de vârsta lui. Sunt conștientă că dacă mai avea un frate, poate că nu ar fi știut ce e ăla egoism. Din păcate, criza asta ne răpește tot felul de bucurii, printre care și aceea de a aduce pe lume mai mulți copii. Dar, la rândul meu, nu pot să fac un copil din egoism, știind că nu pot să-i ofer mare lucru din punct de vedere material. În același timp, având un singur copil, mi se pare normal să-l forțez să învețe mai mult, pentru că noi considerăm că el trebuie să aibă un viitor mai bun decât al nostru. Aș vrea să aflu ce părere are un psiholog despre felul cum gândim noi, părinții acestui copil? Vă mulțumesc din suflet!" – Lili S., 32 ani, din M. Kogălniceanu.
***
Este adevărat că petrecându-și majoritatea timpului printre adulți, copiii singuri la părinți tind să se maturizeze mai repede, ajungând să-i perceapă pe ceilalți copii de vârsta lor drept imaturi. La fel de adevărat este însă că ei se integrează mai greu în grup decât copiii cu mai mulți frați.
Pentru ca lucrurile să fie în ordine, psihologul Suzana Dragoș consideră că părinții trebuie să își învețe copiii să împartă, să facă mici compromisuri, să îi respecte pe ceilalți. Mai mult, atunci când singurul lor copil se descurcă bine, el trebuie musai lăudat, ceea ce nu înseamnă că pentru gesturile urâte nu trebuie pedepsit.
Extrem de important este însă ca părinții care au un singur copil să nu aibă pretenții exagerate de la el. "Copilul trebuie lăsat să se bucure de copilărie și să nu fie presat prea tare de către părinți!" - atrage atenția specialista.

Răsfățul exagerat, contraindicat!
Studiile arată că părinții copiilor unici au, de regulă, tendința de a le satisface orice dorință, chiar și atunci când aceasta este exagerată. Mai mult, crezând că întotdeauna vor obține ceea ce vor, iar atunci când nu se întâmplă, se revoltă, micuții ajung să fie convinși că întotdeauna vor obține ce își doresc. De aceea, psiho-logul accentuează asupra preocupării părinților de a nu-și răsfăța copiii din cale afară. Asta, întrucât limitele impuse chiar de părinți îi vor învăța să aprecieze ceea ce au sau primesc.
Pentru a nu-i lăsa însă copilului senzația că primește orice își dorește, părinții trebuie să stabilească limite și să insiste ca regulile casei să fie respectate.
De asemenea, trebuie să învețe un lucru esențial: nimeni nu poate fi tot timpul fericit! Oricât s-ar strădui părinții, oricât ar investi, copilul nu va fi mereu fericit, iar atunci când i se satisface copilului orice dorință, pe termen lung va căpăta mentalitatea: "Faci ca mine sau deloc!". "Or, acest «sau deloc» nu are cum să-i facă fericiți!" - subliniază Suzana Dragoș.

Atenția totală - sabie cu două tăișuri
Specialista avertizează părinții că atenția totală, exagerată, de care se bucură, de regulă, un copil unic poate să constituie o forță pozitivă sau una negativă. Dacă însă i se oferă copilului dragoste necondiționată, dacă el nu e presat foarte tare, dar nici nu i se fac toate mofturile, atunci nimic nu-l va împiedica să învețe generozitatea și arta de a trăi lângă cei din jur. "Mulți părinți de copii unici sunt mândri că relația pe care au știut s-o cultive cu copilul lor este ca între prieteni. Această prietenie, dacă va fi întreținută de ambele părți, ar putea fi una dintre cele pe viață" – conchide psihologul.