Există părinți care preferă să-și… bată copiii, în loc să se ocupe de educația lor

Potrivit statisticilor, circa 30 la sută dintre părinți habar n-au că pedepsele fizice aplicate minorilor sunt interzise prin lege, iar majoritatea românilor nu se implică în cazurile de copii supuși relelor tratamente.

Opiniile părinților vis-a-vis de disciplină și pedepsele aplicate copiilor par să nu depindă de criteriul social sau de gradul de cultură al acestora. "Lucrez ca bonă de câțiva ani și am urmărit tot ce a spus presa împotriva noastră. Sunt o femeie simplă, am ca studii doar liceul și nu am pretenția că sunt o intelectuală. Dar îmi place să citesc și am o bibliotecă cu care mă mândresc. În afară de faptul că sunt mamă și iubesc enorm copiii, am bun simț și îmi place să fiu corectă, alte lucruri despre mine nu mai vreau să vă spun – ne-a povestit M. T., 51 ani, din Constanța.
Femeia ne-a spus că nu îi face plăcere și nici nu i se pare corect... să-și bârfească "stăpânii" la care a lucrat, însă a simțit nevoia să atragă atenția cititorilor noștri, pe de o parte, că nu toate bonele sunt fără suflet, iar pe de altă parte, că există destui părinți, chiar din... lumea bună, al căror com-portament față de copiii lor nu se deosebește prea mult de cel al bonelor... incriminate de presă în ultimul timp.

Prea ocupați cu afacerile, își neglijau copiii
"Am lucrat la familii din lumea bună, oameni cu bani, dar prea ocupați cu afacerile, care se enervau din orice pe copiii lor. Zbierau la ei și-i altoiau ori de câte ori se încurcau la tabla înmulțirii sau refuzau mâncarea, iar după ce îi băteau nici măcar nu se sinchiseau să le explice de ce i-au lovit sau să-i ajute să-și facă lecțiile. Să nu vă imaginați că-i omorau în bătaie, dar îi atingeau suficient încât acei copii mici să sufere enorm. Pur și simplu forțau modelarea copiilor, fără să țină cont de talentul și aptitudinile lor, pentru că toți erau niște copii inteligenți. Deși păreau mulțumiți de felul cum mă ocupam de copii și niciodată nu mi-au reproșat nimic, au renunțat la mine atunci când și-au dat seama că ăia mici mă iubeau mai mult pe mine decât pe ei.
Nu le port ranchiună că m-au dat afară nejustificat, dar cred că le-ar servi o lecție din partea unui psiholog, pe care personal îl rog să explice de ce unii părinți preferă să-și atingă copiii, în loc să le explice frumos cu ce le-au greșit. Vă mulțumesc, îmi cer scuze pentru deranj și promit că le voi pune ziarul la cutia poștală, poate vor înțelege că nu pot continua așa".

Copilul nu poate învăța prin bătaie
În opinia psihologului Speranța Băcana, bătaia regulată nu este altceva decât un mod de a folosi forța de adult pentru a-l înspăimânta și obliga pe copil să se supună. Copilul nu poate înțelege însă prin bătaie de ce îi sunt cerute anumite comportamente, iar părinții care îi abuzează astfel sunt complet pe dinafara regulilor unei bune educații. Chiar dacă, la un moment dat, cel mic realizează ce i se cere, urmare comportamentului părintelui, cu siguranță va refuza să se manifeste pozitiv.
Abia atunci când părinții îl vor ajuta să înțeleagă motivul pentru care îi sunt cerute anumite com-portamente și ce nu are voie să experimenteze, elementele auto-disciplinei ar putea fi însușite de copil.
Nu de puține ori, copiii care sunt bătuți cu regularitate se transformă în ființe dependente, subordonate, care par să se aștepte mereu să fie loviți. Mai mult, ei vor fi victime sigure ale sâcâielilor provocate de ceilalți copii sau adulți. Subiectul este foarte amplu, însă înainte de a pune punct acestor succinte recomandări, psihologul atrage atenția părinților că și țipetele sau măsurile extreme cu amenințarea că nu-i vor mai iubi au același efact nefast asupra copiilor.