Un cadou special pentru fiul primarului Constanței

Există în istoria umanității atrocități și crime ce rezonează la fel de puternic în sufletele oamenilor la orice rememorare. Amintirea Auschwitz-ului, de exemplu, după mai bine de jumătate de secol, este încă vie și dureroasă, iar poveștile, fie ele romanțate sau ajustate stilistic, care trimit la evenimentele din timpul celui de-al doilea război mondial nu fac altceva decât să trezească fiorul groazei și să șocheze.

Roger Cardier (cetățean francez, căsătorit cu o constănțeancă), este unul dintre cei care consideră că defilarea primarului Constanței, alături de fiul său minor, pe un podium de modă, în uniforme de general nazist, respectiv de soldat al Wehrmacht-ului, indiferent dacă se află sau nu sub incidența legilor românești, a dezgropat, într-o conjunctură absolut neinspirată, un compartiment al trecutului extrem de dureros pentru familia sa.
"Am fost foarte șocat la vederea primarului Constanței în uniformă de ofițer german, însoțit de fiul său îmbrăcat în soldat al armatei germane. Iată care sunt motivele: eu sunt de origine din Metz un oraș din Franța, anexat între anii 1940 și 1954 de către regimul nazist. Tatăl meu, magistrat la tribunal, și-a manifestat adesea sentimentele pro-franceze și, din această cauză, într-o dimineață de februarie 1941, la ora 6,00, toată familia noastră a fost îmbarcată în camioane, la ordinele Gestapoului, pentru a fi dusă la gara de mărfuri, cu autorizația de a lua cu sine numai 30 kg de bagaje. Cu trenul am fost îndreptați către un oraș din centrul Franței" - și-a început trista poveste Roger Cardier.

Amintiri cutremurătoare
În iunie 1944, casa familiei Cardier a fost incendiată de către ocupanții germani, Roger Cardier povestindu-ne, teribil de emoționat, că doi dintre unchii săi au fost împușcați pentru că făceau parte din mișcarea de Rezistență Franceză care lupta pentru eliberarea țării de sub ocupația nazistă. Ne-a mărturisit că a venit la redacția noastră ("citesc ziarul Cuget liber pentru că este o publicație echilibrată") întrucât s-a simțit dator să-i transmită domnului primar, pe această cale, că rememorarea, fie și "pe scenă", a unor file dintr-un jurnal istoric atât de crud nu i-a șocat doar pe membrii familiei sale, ci și pe alți francezi pe care i-a întâlnit, la o cafea, în orașul natal, după consumarea acelei parade de modă: "Niște prieteni mi-au arătat un decupaj din ziarul «Le Monde» din 22 iulie 2009 (pe care îl redăm în facsimil), în care scria că domnul Mazăre declara că s-a îmbrăcat în haine de ofițer al Wehrmacht-ului pentru că iubește organizarea riguroasă a armatei germane și uniforma sa. Dat fiind faptul că am trăit această perioadă a celui de-al doilea război mondial, eu pot mărturisi că tocmai soldații Wehrmacht-ului i-au omorât pe unchii mei și că ei au comis tot atâtea atrocități cât și trupele S.S. în țările ocupate de armata germană".

O dedicație pentru "cel mic"
Roger Cardier (de ceva timp locuiește în Constanța, dar se deplasează foarte des și în țara natală) nu înțelege cum pot "unii oameni importanți" să bagatelizeze trecutul în ceea ce are el mai întunecat și mai rușinos și să rememoreze, fie și stilizat, experiența teribilă a nazismului.
Deși nu are niciun motiv să-i poarte ranchiună "celui mic", adică fiului domnului primar, urmare gestului acestuia de a defila, alături de tatăl său, pe un podium de modă, "având în vedere că este încă un copil", cetățeanul francez s-a gândit să-i facă un cadou mai special, pe care îl va expedia prin poștă "adică un joc cu figurine din carton care, asamblate, reprezintă ofițeri ai armatei germane din cel de-al doilea război mondial, în ideea că tatăl lui o să înțeleagă unde bat. Desigur, nu doresc să implic poporul german, care acum este prietenul nostru european. În plus, este ideea mea personală și nu vreau să implic în niciun fel redacția ziarului Cuget liber, căreia îi mulțumesc pentru că mi-a permis să mă exprim liber. Mă simt dator să spun că acest joc zăcea prăfuit într-o vitrină franceză, iar vânzătorul mi l-a dat gratuit, pentru că nimeni nu a vrut să-l cumpere. Nici eu nu l-aș fi cumpărat, dacă nu aș fi cunoscut acțiunea domnului primar. Oare, de ce?".
v v v
Indiscutabil, mărturiile supraviețuitorilor celui de-al doilea război mondial despre cruzimile pe care le-au simțit pe propria piele se diferențiază net de celelalte consemnări retrospective, pentru că ele exprimă mai puternic traumele nevindecabile ale celor care au devenit, pe viață… prizonieri ai atrocităților naziste, ale căror nopți sunt și acum otrăvite de vise îngrozitoare. Suficiente argumente pentru ca gestul lui Roger Cardier să nu fie răstălmăcit.