Au căzut în plasele pescarilor

"Ne-a lovit în suflet și asta nu o să i-o iertăm vreodată", îl acuzau pescarii din zona căminelor studențești, de la intrarea în stațiunea Mamaia, pe Mazăre. Oamenii erau supărați că, după zeci de ani petrecuți aici, cel pe care l-au votat anul trecut ca primar al Constanței vrea să îi alunge ca pe ultimii câini. Însă nu au vrut să renunțe. Au rămas în colibele lor improvizate pentru a se bate cu cetele de inspectori trimiși de primărie să îi gonească. Autoritățile spun că peste barăcile lor va trebui să treacă viitoarea șosea de coastă, marele booom imobiliar al băieților deștepți din jurul edililor. Peste terenurile retrocedate din senin unor anumite persoane, se cunosc ele, municipalitatea vrea să construiască mândrețe de autostradă. Efectul este simplu. Prețul pământului va exploda, iar primăria va trebui să cumpere de la ei sau să-i exproprieze cu sume colosale. La profitul material al lucrării se adaugă și ceva capital electoral, căci "dom’ primar a mai făcut ceva pentru oraș".
Iată însă că aroganța și raporturile de forță de pe care a încercat primăria să-i determine pe pescari să-și ia tălpășița au fost cărți necâștigătoare. Deși aveau toate avantajele de partea lor, reprezentanții primăriei au reușit doar performanța să se blocheze, cu tot cu proiectul șoselei, într-un proces în instanță care, probabil, va dura cel puțin câteva luni, dacă nu ani. Cum de s-a ajuns aici? Fiindcă au folosit forța în locul dialogului, la care s-a mai adăugat și neșansa ca tribunalul să nu mai aibă bani de citații.
Astfel, pescarii au dat în judecată primăria că vrea să le demoleze colibele, iar municipalitatea nu s-a prezentat la proces pentru că nu a fost citată. Nu din rea voință, ci din cauza crizei economice – tribunalul nu mai are bani să trimită citații. Cu mult noroc, pescarii au reușit în cele din urmă să evite demolarea și să arunce în instanță un dosar care, la prima vedere, nu ar fi avut mari șanse.
Cum ne așteptam, după acest episod, discursul autorităților locale s-a schimbat brusc. Din "tâlharii" și "bețivii" din portul pescăresc, așa cum ne povesteau pescarii că îi numesc angajații municipalității, primăria vrea să găsească parteneri de dialog, pentru a găsi soluțiile unei rezolvări amiabile a situației. Mai exact, edilii îi cheamă pe pescari să vină cu propuneri pentru alte amplasamente, din dorința de a-i ajuta să-și facă un nou port pescăresc. Ar evita astfel instanța și ar scăpa și de barăcile din zona Pescărie.
Ideea articolului de față este că primăria a folosit aceste raporturi de superioritate în relația cu cetățenii ori de câte ori a fost implicată în pro-bleme directe cu ei. Că le-a dărâmat garajele, că le-a distrus spațiile verzi dintre blocuri, că a ciopârțit parcurile sau a ridicat construcții peste parcări, municipalitatea a refuzat de fiecare dată dialogul cu oamenii. Și-a executat planurile fără a-i asculta, ignorându-i pur și simplu. Până la urmă, cine sunteți voi, constănțenilor, să vă opu-neți voinței conducătorului vostru? Nimeni.
Ar trebui să învățăm de la acești pescari că, indiferent dacă avem sau nu dreptate, autoritățile sunt obligate să ne asculte, să ne respecte și să găsească soluții la problemele noastre. Poate că unele nu au rezolvare, însă important e să vezi că își îndreaptă atenția spre tine și nu te sfidează, că îți acordă atenția și importanța pe care și tu le-ai acordat-o atunci când i-ai votat sau atunci când le plătești salariile.