Concurs O independență ratată

Perioada aceasta, premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European, poate induce sentimente de frustrare. Vreau să votez, îmi doresc să votez, aștept să votez… dar nu prea aș avea pe cine sau de ce.
Singura cu un discurs inteligent și serios îmi pare mie Monica Macovei, dar are dezavantajul că urcă pe scenă cu tot felul de papagali și papagalițe, maimuțe și maimuțoi. Atitudinea ei pare chiar să transmită că ar fi conștientă de penibilul vecinătăților.
Dată fiind poziția vizată, în Parlamentul European, nu în cel al României, sunt absolut convinsă că, și ca independentă, ar fi putut face la fel de mult pentru țara pe care vrea să o reprezinte. Și nu ar fi avut vreo problemă să fie aleasă. Chiar dacă apetența pentru persoane ca EBA pare a fi dominantă, mai sunt în România oameni serioși, care gândesc mai departe de temele jalnice vehiculate în ultima vreme. Așa cum EBA are șansa de a mobiliza segmentul piți-coca, destul de rar întâlnit în secțiile de votare, Monica Macovei, de una singură, ar fi putut scoate la vot scepticii și dezamăgiții tranziției, aceia care văd cum România se îndreaptă, inexorabil, spre dezastru. Spre acea situație dezastruoasă în care TOȚI clienții politici o să fie angajați la stat sau îndestulați prin contracte cu statul, TOȚI copiii de politicieni vor avea penthouse-uri de sute de mii de euro și gipane de zeci de mii, TOȚI incompetenții cu pile vor fi proptiți pe ici, pe acolo, prin punctele esențiale, iar noi ceilalți vom munci pentru a le întreține luxul.
Deocamdată, nu-i întreținem chiar pe toți, încă mai stau unii la coadă pentru privilegii nemeritate.
Discursul Monicăi Macovei, obsedant anti-corupție, mi se pare încurajator, într-o țară în care corupția este atât de firească, înrădăcinată, parte din ființa națională, încât nu mai este de bon ton să vorbești despre lupta anti-corupție și ești catalogat, din start, obsedat, dacă o pomenești. (Gata, s-a răsuflat, ca și atitudinea anti-Mazăre, ce-aveți, obsedatelor?) Din păcate, prezența ei pe scena aceea plină de indivizi dubioși și lipsa ei de atitudine în cazul candidaturii ratate a Alinei Mungiu contrazic, în opinia mea, discursul anti-corupție. Și asta mă face să mă îndoiesc că mai există, în România, consecvență și corectitudine până la capăt, atitudini care să scoată scepticii la vot. Blestemul românilor a fost aruncat de Caragiale, prin gura cetățeanului turmentat și se repetă obsedant la fiecare scrutin pentru că este nu concluzia, ci dilema care se impune. "Eu cu cine votez?", țipăm cu ștampila în mână, în timp ce istoria ne absoarbe ca o mlaștină…