Clusterul și claustrul

O greșeală involuntară mi-a relevat (din nou) adevărul. Un e-mail primit de la Camera de Comerț anunța un seminar "clauster". Desigur, nu există cuvântul "clauster", dar presupun că toți vă gândiți la același lucru - închis, izolat, apăsător.
De fapt, era vorba despre clustere, consorții de firme, poli de competitivitate, modalități deschise și optimiste de a face business într-un mediu comunitar.
Și, totuși, realitatea constănțeană este descrisă perfect de acea greșeală din titlul e-mailului. Avem de-a face cu un claustru, cu o arenă de business în care firmele sunt sacrificate pentru profitul și bunăstarea unor hoți. Și nu, nu voi începe să înșir exemple și nici să mă iau de cine știe ce "familie" fericită. Hoți sunt și cei mici, și cei mari. Hoți sunt toți.
Într-un cluster, totul se bazează pe inovare. Oamenii gândesc o strategie comună, realizează un produs nou, iau fonduri împreună și totuși rămân în competiție directă.
Încercați numai să vă închipuiți ce s-ar întâmpla într-un cluster constănțean/românesc. S-ar săpa unii pe alții și ar fugi cu ideea inovatoare, însușindu-și-o de parcă s-ar fi născut cu ea în creier. Ar fi o invidie palpabilă, născută din însuși principiul de bază al clusterului românizat - totul e o joacă și o distracție, până când cineva rămâne fără un ochi. Adică, inovăm împreună, luăm bani împreună, dar eu de ce câștig mai puțin decât colegu’ de cluster? Ia să-l faultez eu puțin, de control, cât să-și mai tempereze spiritul revoluționar!
Mediul local rămâne unul închis, înecat în birocrație, incompetență, avânt beligerant, com-portament insidios și feudalism artificial. Mințile serafice descoperă soluții care ne-ar trimite 200 de ani în viitor și mor de foame până când să iasă din casă și să ne lumineze. Și chiar dacă ies, sunt vânați de antropofagi corporatiști și cumpărați pe nimic – de fapt, vorbim despre "ideo-fagi" obsceni și frustrați de propria lor prostie.
Să presupunem că ar exista o inițiativă pentru realizarea unui pol de competitivitate la Constanța. Și să admitem, măcar în aceste rânduri, că membrii clusterului ar fi în stare să aibă încredere unul în celălalt și că ar fi suficient de inteligenți și motivați ca să lucreze în echipă. Ce șanse are avea proiectul lor, într-un oraș plin de funcționari incompetenți, de autorități rigide, de rețele administrative private de sinapse umane, în care te izbești de un vid ideatic inexorabil și în care singura competență a pălmașilor este de a da legătura la un alt departament? Ce poți să faci într-un oraș Constanța-2009 în care ești forțat să "produci" pentru alții, în milisecunda în care tinzi să îți depășești condiția de om care muncește ca să nu moară de foame? Orice câștig în plus, orice ban și eurocent care ar putea servi drept "garanție" de viitor se taxează aici.
Citeam, în urmă cu puțină vreme, poate cel mai bun interviu al anului, cu niște Oameni care își folosiseră banii de la nuntă și își amanetaseră apartamentele ca să construiască o rachetă, pe care să o trimită în spațiu.
Am încercat același gust amar al închistării inteligenței, al segregării forțate, cauzate de mașinăria ostilă și antiepis-temologică care este România. Era exact la fel. Niște oameni inovatori, captivi ai unui claustru sinuos și lugubru, care încercau opusul absolut - să ajungă în infinitul universului. Bravo lor, bravo tuturor celor care refuză negativismul, fatalismul, critica artificială (adică nu mie…) și care trag cu dinții să facă ceva în țara asta!