Cimitirul din palme

441
Cimitirul din palme - bb8e9f780bd9dfae6288d1b15d13ffed.jpg

Articole de la același autor

Tabloul este aproape același în fiecare an. Diferențele sunt mici, abia sesizabile. Căldări, lopeți, cizme de cauciuc, efectivele inspectoratelor de urgență, camioane militare, corturi, tabere de sinistrați, animale moarte, jandarmi, câteva bărci… O lume a neputinței pe care încercăm, stângaci, să o rezumăm în jurnale de știri, să o redăm în expresii greoaie, pretențioase… O lume ca un cortegiu funerar pentru care drumul spre paradis trece prin infernul apelor.
Aș putea să scriu o opinie de genul ăsta în fiecare an. La fel cum aș fi putut să o caut pe cea de anul trecut și să-i dau copy paste și asta pentru că lucrurile nu par să se fi schimbat în niciun chip. Oamenii care au cunoscut ceea ce - într-o disperare pe care eu n-o pot cuprinde în cuvinte - au numit "blestemul apelor" au pierdut, din nou, toate certitudinile (dacă le-au avut vreodată) și s-au agățat, ca și în alte dăți, de paradoxuri care dor. Preșurile și covoarele zvântându-se pe garduri, sobele care sunt acum doar plăci de teracotă desperecheate, spălate de apă, mobila putrezită, bătrâni ai căror ochi privesc, pierduți, spre nu știu unde și invariabila prezență inutilă a autorităților care dau din umeri. Cum să nu te îngrozești în fața creativității distructive a naturii? Cum să nu te întrebi de ce, în secolul XXI, apa încă mai intră în case și nu doar în localități uitate de lume?
Cum să nu-ți vină să plângi atunci când auzi sau vezi sau simți cum peste rutina cotidiană a oamenilor se revarsă, într-o nesimțire cutremurătoare, o nenorocire cu chip de apă și mâl care i-a "deposedat" până și de credință și care înghite tot ce au ridicat în zeci de ani?
Scenariul e perfect. Autentic. Plin de conținut, precis conturat, cu nuanțe, umbre, lumini. Atât cât să constatăm, ca în fiecare an, de altfel, că în timp ce "oficialii" debitează pe marginea "proiectelor ambițioase", implementate "în premieră", România zace în sate și comune fără canalizare, în localități în care, în planurile administrațiilor locale, apele pluviale nu și-au făcut niciodată loc. "Canalizarea e doar pentru apele menajere" este cel mai frecvent răspuns. Bun, dar… știți, de plouat, va mai ploua și mobila va putrezi din nou, casele se vor dărâma și altă dată și, la fel, jucăriile copiilor vor pluti pe ape, alături de cadavre de câini și pisici, iar bătrânii își vor aștepta nepoții de la oraș să-i scoată din noroiul care le ajunge până la gât… Îhâm… Așa le-au zis și alții în anii trecuți… Deci, rămâne cum am stabilit.
Cui mulțumim pentru deschiderile de ediții, pentru știrile din prime time? Cui mulțumim pentru semafoarele Constanței care, la prima ploaie, pâlpâie isteric, blocate pe culoarea galben? Dar pentru mașinile plutind în intersecții? Pentru acoperișurile sparte de piatră, beciurile inundate?
Un om stă în capătul străzii, cu mâinile încrucișate. Atunci când le desface, își privește palmele încrețite de ape, îmbătrânite înainte de vreme. De parcă ar purta în ele cimitirul de sub ape, cu tot cu morții lui, cu amintiri, cu plâns.
O să mai scriu peste un an despre tragediile astea pentru că, nu-i așa, cui îi pasă? Autorităților locale și centrale se vede treaba că nu. Sau, poate, prea puțin. În orice caz, nu suficient cât să nu mai spunem, în fiecare vară, noi, cei pe care apele i-au ocolit, sadici și fericiți, "Thank you for the music!". Yeah, right…

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Sâmbătă, 11 Iulie 2009
Stire din Comentarii : Kafka, dom’le!
Miercuri, 08 Iulie 2009
Stire din Comentarii : O lume nebună!
Marţi, 07 Iulie 2009
Stire din Comentarii : Ce credeți c-a vrut să zică?
Luni, 06 Iulie 2009
Stire din Comentarii : Un bac mult prea "ușor"!
Sâmbătă, 04 Iulie 2009
Stire din Comentarii : Pastilă pentru tinerii șacali
Vineri, 03 Iulie 2009
Stire din Comentarii : Cine-i de vină?
Pagina a fost generata in 1.0316 secunde