Criza celor două Românii

M-am săturat să îi tot aud pe la televizor pe liderii ăștia ai sindicatelor funcționarilor publici. Toți vor sporuri, vor al n-șpelea salariu, vor majorări la leafă, ore suplimentare, prime de merit. Cât mai mulți bani, cât mai repede, dacă se poate. Dacă nu, grevă. Chiar acum este un bâlbâit la TV, Vasile Marica, lider SED LEX, care ne povestește el cu vorbele lui cum ar afecta țara asta dacă funcționarii publici nu își vor lua bonusurile și măririle de salariu. Cică un funcționar nemulțumit ar da un randament prost, nu ar obține performanțe, nu și-ar da silința să adune cum trebuie banii la buget, iar, în cele din urmă, România ar avea de suferit. Așadar, dacă vrem funcționari mulțumiți, care să nu ne trateze cu fundul prin ghișeu, care să își facă treaba așa cum scrie la lege, atunci Guvernul trebuie să desfacă baierele pungii și să-i îndestuleze pe nefericiți.
Ce dacă e criză. Pentru funcționarii publici nu există așa ceva. Chiar dacă stau claie grămadă peste un sistem și așa suprasufocat de birocrație, ei nu vor resimți efectele valurilor de disponibilizări. Căci altfel fac toți grevă. Și dacă tot e să nu fie dați afară, atunci să fie recompensați cu sporurile salariale enumerate mai sus. Căci altfel, iar fac grevă.
Am impresia că România s-a împărțit în două. O categorie privilegiată, cea a lucrătorilor la stat, și una de pălmași, angajații privați care resimt în plin criza și care plătesc lefurile primei părți, prin birurile virate la stat.
Nu știu cât de echitabil este statul român dacă, în timp ce sute de mii de persoane din mediul privat își pierd locurile de muncă, se trezesc cu salariile micșorate cu 25%, sunt în pericol să-și piardă casele și mașinile luate prin credite bancare, Guvernul oferă, din bani publici, măriri salariale și bonusuri funcționarilor publici.
Mie, unul, nu îmi convine să mai plătesc taxe și impozite la stat știind că, din banii ăștia, Guvernul le va face altora lefuri majorate și le va da al 13-lea salariu, în timp ce, poate chiar de mâine, există pericolul ca eu sau soția să nu mai avem serviciu. Doar e criză și orice este posibil.
Cât de corect vi se pare ca statul român să se împrumute, bineînțeles tot pe spinarea poporului, pentru a plăti aceste majorări salariale angajaților la stat? Mie nu mi se pare deloc normal.
În alte condiții economice, nu aș fi avut nimic de comentat în legătură cu solicitările și revendicările angajaților din sistemul public. Ba chiar, anumite categorii ar fi trebuit susținute pentru o remunerație mai bună. Dar nu acum. Statul trebuie să limiteze cheltuielile, să simplifice aparatul funcționarilor de stat, să folosească banii pentru investiții și nu pentru a majora salariile anumitor categorii de angajați. Dar nu și în țara asta. Dacă premierul, cel care ar trebui să fie un exemplu, a transformat Cancelaria Guvernului într-o agenție pentru angajarea, fără număr, a rudelor, pilelor și membrilor de partid credincioși, atunci nu poți pretinde prea multe de la acest sistem.
Iar cel mai ciudă îmi e că tot cei care acum au salarii de sute de milioane de lei vor fi principalii beneficiari ai revendicărilor salariale de către sindicate. Simplii funcționari publici, cei care într-adevăr sunt prost plătiți, vor primi firimituri, în timp ce baștanii sistemului vor profita din plin și își vor rotunji consistent veniturile uriașe.