Cum scăpăm de noi înșine?

Pentru început, să vedem ce scrie în DEX-ul nostru cel de toate zilele: UTOPIE, utopii, s.f. 1. Ideal, concepție politică sau socială generoasă, dar irealizabilă (din cauza condițiilor obiective date). 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. - Din fr. utopie.
Ideea unei societăți românești structurată pe treptele unei scări axiologice normale este la fel de îndepărtată în timp și spațiu precum falansterul* lui Fourier. Dacă până și optimistul de mine a ajuns să distingă clar contururile dezastrului către care zburdăm voioși, e nașpa, ca s-o spun pe-aia dreaptă. Evident că nu sunt eu cel chemat să analizeze corect și obiectiv situația socio-politico-economică a țării, dar am dreptul garantat de art. 30 din Constituție de a spune că treaba s-a împuțit rău, dragii mei!
Nu știu dacă este valabilă soluția avansată de tot mai mulți concetățeni: "Facă-se totul praf și pulbere, astfel încât s-o luăm de la început". Dar, dacă stai să gândești bine, mai poate fi durată o societate curată pe scheletul osteoporos al României de azi? Pentru că, de ce să nu recu-noaștem, suntem bolnavi toți, suntem infectați până și noi, ăștia din generația care apucase să intre în rândurile Organizației de Pionieri.
Sună apocaliptic, sună ca în prezicerile fanaticilor religioși și ale prăpăstioșilor ascunși în stranele bisericilor, dar se prea poate ca asta să fie unica soluție: o purificare (de ce nu prin foc?!) a genei noastre de români. Spun cu mâna pe inimă, după ce mi-am numărat toate țiglele de pe casă, că "abilitățile" de a fura, de a trage în piept, de a fi șmecher, de a batjocori, de a călca pe cadavre pentru a ajunge "cineva" trebuie extrase musai fără anestezie din spiralele ADN-ului acestui neam.
Deci... hai careva cu bomba aia utopică!

*Model utopic social-economic primar, care urma să funcționeze ca o asociație de producție și consum bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole