Era timpul ca politicienii să primească o palmă răsunătoare de la societatea românească. Intenția profesorilor de a boicota festivitățile de începere a anului școlar este o inspirație care ar trebui dusă până la capăt și ar putea genera alte reacții. Cum ar putea fi sancționate mai bine nesim-țirea și îmbuibarea acestor vampiri ai neamului decât împiedicându-i să-și rostească discursurile mincinoase în fața unor copii cu suflete curate, care nu trebuie să fie puși în contact cu exemple negative...
Așa cum nu sunt lăsați să se uite la filmele de groază sau la filmele porno, copiii trebuie feriți și de aceste mostre de imoralitate care sunt politicienii români.
De ce să vină în fața copilului meu și să-i spună cât este de emoționat și cât este de încrezător în viitorul de aur al țării unul care nu se gândește decât cum să păcălească mai ușor electoratul și n-are nicio intenție referitoare la altceva decât propriul viitor îndestulat după câțiva ani de trafic de influență sau chiar de furt din banul public?
De ce să vorbească elevilor, profesorilor și părinților despre criză și despre momentele grele prin care trece țara, îndemnând pe toată lumea la cumpătare, la austeritate, la sacrificii personale, unul care, de când este parlamentar, fumează doar trabucuri și nu e week-end în care să nu fie plecat la relaș cu familia, de cele mai multe ori peste hotare?
Eu chiar mă mir de răbdarea românilor în astfel de ocazii și de faptul că nu-i iau pe politicieni la țintă cu roșii și ouă stricate atunci când vin să le toarne aceleași gogoși răsuflate. Pe care-l asculți, indiferent din ce partid face parte, el e cinstit, vizionar și genial, pe când colegul din doctrina politică de peste drum este hoț și prost. Și, iată!, indiferent ce partid a fost la putere în țara asta, tot în jos ne ducem, dovadă a "cinstei", "inteligenței" și "viziunii" celor care ne conduc.
Îmi vine greu să cred că, în Constanța, raiul pesediștilor, vreun conducător de școală va avea curajul să închidă porțile școlilor în nasul politicienilor roșii care pot face mult rău oricui îi irită. Și, dacă pesediștii vor intra, le-ar fi greu directorilor să justifice alungarea portocaliilor sau galbenilor. Cu toată depolitizarea mult clamată a învățământului, clasa politică mereu izbutește să-și vâre piciorul pentru a nu lăsa poarta școlii să se închidă.
Aș vrea, totuși, să văd cum demnitatea de om și de profesor învinge, măcar o dată, frica, oportunismul și servilismul pe care comunismul le-a înrădăcinat în români, iar douăzeci de ani de democrație nu au reușit să le stârpească. Măcar acum, când învățământul românesc a ajuns cât de jos ar fi putut ajunge, arătați că mai există resurse umane pentru a ne ridica, arătați că mai au și copiii noștri o șansă, arătați că mai putem avea și noi, părinții lor, o speranță. Izgoniți-i pe politicieni!