Scoateți vrăbiuța din rahat!

Există o tendință generală spre scatologic în limbajul public. Nu de azi, de ieri, ci deja de ceva vreme, dar trendul s-a acutizat acum, în preajma unor alegeri la care iarăși nu vom avea de ales. Și este ceva aparte de gustul pentru obscenități mondene, cultivat de tabloide, căci vine, pare-mi-se, dintr-o disperare și o scârbă interioare, provocate de ceea ce se întâmplă pe scena politico-socială, de conștiința abjecției morale ce ne înconjoară și asupra căreia nu avem nicio putere, de înșelarea tuturor speranțelor noastre de mai bine.
Și mie îmi vine să scriu chestii pe care altădată nici măcar nu le-aș fi spus. Da, preambulul este pentru a justifica, într-un fel, ce urmează să citiți. Deși este mult mai cuminte decât textul CTP-ului despre flatulațiile doamnei Ridzi (el își permite asemenea "aroganțe" de vocabular, și chiar face istorie) și se înscrie în tendința aproape patologică a multor colegi de breaslă de a repeta, nu fără motivație, trebuie să recunoașteți, cuvântul "rahat".
Când am auzit de supărarea lui Diaconescu față de guvernul olandez, pentru documentul care condamnă lipsa de progrese în lupta anti-corupție din România, m-am gândit instantaneu la bancul cu vaca, vrăbiuța și motanul. Pe scurt, vaca o ajută pe vrăbiuță să se încălzească bălegându-se peste ea, vrăbiuța se încălzește și începe să ciripească, o aude motanul, o dezgroapă din rahat și o mănâncă.
Morala este triplă: 1. nu oricine te bagă în rahat îți vrea răul; 2. Nu oricine te scoate din rahat îți vrea binele; 3. Dacă tot ești în rahat, taci naibii din gură!
Spre deosebire de vrăbiuță, pe noi ne-au băgat în rahat cei care ne conduc și încearcă să ne țină acolo, tăcuți, țipând ei ca din gură de șarpe către cei care încearcă să ne scoată la lumină. Morala asta răsucită este făcută special pentru ratați care acceptă iluzoria și grețoasa protecție oferită de rahatul pe care îl cunoaștem, este al aleșilor noștri, respingând cu ridicol orgoliu așa zisul amestec în treburile interne.
Căci suntem într-un mare rahat, dar în loc să reacționăm pozitiv la criticile olandezilor, care, de fapt, nu vor decât să ne ajute, prima reacție este aceea de a condamna "inamiciția" arătată.
Nu, guvernul olandez nu este motanul care mănâncă vrăbiuța după ce o scoate din rahat.
Da, suntem in deep shit, iar resursele interne pentru ieșirea din criza existentă pe toate planurile, dar pornită, să fie clar, de la CORUPȚIA generalizată, sunt inexistente. Pentru că ne aflăm într-un cerc vicios pe care doar intervenții externe dure pot să-l rupă în anumite puncte. Singurul nostru noroc, în acest moment, este că ne aflăm în Uniunea Europeană și că suntem constrânși - inclusiv prin documente incomode ca acela al guvernului olandez - să respectăm anumite reguli. De fapt, noi - nu noi, poporul, ci reprezentanții noștri în structurile de putere - nu le-am respecta, dar regulile ne sunt impuse cu forța.
Curând, mecanismele implementate ca să fim acceptați în UE vor începe să funcționeze. Curând, regulile devenite cu mult mai stricte din cauza crizei mondiale vor funcționa și în România. Curând, vom ieși și din criza economică, dar nu datorită guver-nanților, ci în pofida lor. Curând, miliardarii de carton se vor înmuia. Curând, îmbogățiții din comisioane nu vor mai avea cum să manevreze banii negri. Deja jongleriile cu banii publici au devenit mult mai anevoioase și generatoare de probleme cu ANI și DNA.
Aplicarea forțată a regulilor va face inevitabilă închiderea "contabilității" României într-un punct în care va fi evidențiat clar în dreptul cui se găsesc minusurile și cine trebuie să plătească. Totul este să nu ne lăsăm sufocați de marea de rahat pe care o simțim duhnind în jurul nostru, să nu renunțăm la încercările de a ieși din ea, să nu respingem ajutorul, să nu ne lăsăm reduși la tăcere și să rezistăm până la acest CURÂND.