Puteți bate liniștiți polițiștii. Procurorii veghează pentru voi

Pentru a doua oară într-o săptămână, întâlnim aceeași situație, destul de gravă din punctul de vedere al autorității instituțiilor statului.
Oamenii legii, cei care ar trebui să fie garanții securității publice și ai respectării legislației, sunt bătuți în plină stradă fără nicio reținere de indivizi care, mai apoi, pleacă bine-mersi la casele lor, cu girul și permisiunea magistraților. Procurorii refuză de fiecare dată să îi rețină, măcar și pentru o singură zi, pe bătăuși, invocând de fiecare dată că nu prezintă pericol public. Mă îndoiesc însă că un individ care nu are nicio problemă în a cafti un polițist aflat în timpul serviciului va avea vreo reținere în a-i rupe capul vreunui amărăștean care îi ia locul de parcare sau care își vede de treaba lui dar îl deranjează în vreun fel pe smardoi.
Asistăm oarecum la răsturnarea unor practici care își au originea în sistemul comunist, când milițienii băteau fără prea mari motive orice persoană care li se părea suspectă în vreun fel sau altul. Acum, orice persoană, practic, poate lua la pumni un polițist, doar pentru că l-a oprit în trafic sau pentru că a intervenit în vederea aplanării unui scandal. Se va alege, e adevărat, cu dosar penal pentru ultraj, dar foarte puțini ajung să vadă celulele penitenciarului pe dinăuntru.
Oare ce atitudine va avea mai departe individul după ce a văzut că poate pleca liniștit acasă după ce i-a aplicat organului un cap în gură și l-a umplut de sânge? Sunt sigur că se va smeri brusc și se va piti în șifonier, urmărit de re-mușcări că a călcat în picioare, la propriu, un reprezentant al legii și legea în litera ei. Sau nu.
Eu, ca cetățean, când văd că individul respectiv pleacă fluierând mai departe, iar polițistul este dus la spital cu fața plină de sânge, tind să nu prea mai am încredere în lege și autoritatea instituțiilor statului. Dacă cel care trebuie să mă apere pe mine nu se poate apăra pe el însuși, atunci sistemul are o problemă.
Curios aș fi să văd și un caz în care procurorul să pri-mească un pumn în față de la cel pe care îl cercetează, după care, tot el, cu autoritatea cu care este împuternicit de Constituție, să îl lase liber pe agresor deoarece nu este pericol public.