Puțină milă pentru "Boieria" Constanței

Ei, da, nimic nou sub soare… Tramudana, cel despre care se spune că ar fi purtător de cuvânt la Primăria Constanța, nu prea își justifică salariul pentru postul pe care îl ocupă oficial și asta se știe de mult, iar cerneală a curs gârlă pe acest subiect. Dar "omul" nu se simte și se complace în continuare în surogatul său existențial ce ține loc de viață, având, pe alocuri, și pretenții de persoană publică…

În afară de adunat scame de pe haina de paiață a șefului, excepție făcând măsuratul distanței dintre scaune când vine vorba de vreo conferință de presă sau turnat apa în pahar, omul altceva nu face. De vorbit, vorbește cu toată lumea, dar de cele mai multe ori onomatopeic și vădit încurcat de întrebări. Mai exact, este adeptul monologului, dialogul fiind pentru el o formă de comunicare ale cărei mistere au rămas, cel puțin în această viață, de nedezlegat.

Ori de câte ori dau cu ochii de el, recunosc că îmi scapă eterna întrebare retorică: "Doamne, cum o fi trăind omul ăsta așa?". Orice conferință de presă este pentru el prilej să își scoată "boieria" (prietenii știu de ce!) la plimbare, să se plângă ce rău o duce, dar mai presus de toate să devină motiv de amuzament pentru cei din jur întreținând astfel atmosfera până la venirea "acro-batului"-șef.

Cum ți-o fi, om la peste 40 de ani, încărunțit pe la tâmple și cap de familie, să îți spună șeful înainte de pornirea camerei de filmat la conferința de presă: "Dă-te mai încolo, stai mai departe că intri în cadru cu mine", vădit deranjat că i s-ar putea asocia imaginea cu a ta și împingându-te cu foc cât pe ce să te dărâme cu scaun cu tot, astfel încât să nu îți simtă respirația prea aproape. Dacă tot ești purtător de vorbe la el în parohie, mă gândesc că nu ar trebui să se dezică de tine tocmai în public, unde teoretic ar trebui să faceți echipă…

La cum a zâmbit și cum și-a mutat scaunul un metru mai la dreapta, cred că până și lui i-a picat greu la stomac atitudinea vătafului.

Dar astfel de umilințe în public sunt la ordinea zilei, de chiar am ajuns să cred că sunt prevederi exprese în fișa postului purtătorului de cuvânt al Primăriei Constanța.

În rest, cu orice întrebare i te adresezi, el știe una și bună: "fă-mi hârtie pe 544"… Bun și atât, că a reținut numărul…

Din păcate, cazul lui Tramudana în Primăria Constanța nu este unul izolat. Am mai scris și voi scrie în continuare despre dictatura din primărie, despre umilința pe care o îndură mulți angajați de aici doar pentru că în funcție de cât de multe bice sunt capabili să încaseze va măsura vătaful pâinea de mâine pentru copiii lor, de stadiul demnității umane, care a coborât de mult sub pragul minim, dar din păcate toți se prefac că nu aud alarma țiuindu-le în urechi și merg zi de zi pe aceeași potecă a umilinței spre… primărie. Și scriu și eu, conștientă fiind de veninul pe care îl agit în mulți și tratând comentariile josnice ce vor urma cu același dispreț cu care ne tratează administrația locală. Dar scriu cu speranța că, într-o zi, oamenii ăștia, plătiți din bani publici, dar absolut egali cu oricare dintre noi, vor reveni la o viață normală, nu le va mai fi rușine să ridice ochii din pământ când spun că lucrează la primărie, își vor descreți frunțile când vorbesc cu noi, constănțenii de rând, și, mai presus de toate, nu se vor mai uita peste umăr atunci când se opresc fie și pe stradă să schimbe două vorbe cu un cunoscut.

Nu mă aștept ca printre aceștia să se regăsească și Tramudana… În opinia mea, el este irecuperabil, dar sunt mulți alții care se pot salva.

Cât despre el, aș putea concluziona cu o frază pe care am citit-o ieri pe blogul lui Ioan T. Morar și care mi s-a părut absolut extraordinară: "Ar trebui să avem puterea să punem și puțină milă în dispreț!"... Pentru orice om care mai are o urmă de demnitate în el, asta chiar doare, dar este exact ce simt ori de câte ori am de-a face cu câte un "sclav" precum Tramudana.