Hipocrate a plecat din Spitalul Județean

Spitalul Județean Constanța are nevoie de o metamorfoză, aspect evident pentru oricine îi trece pragul. Trebuie îmbunătățite condițiile hoteliere, achiziționată aparatură medicală din secolul acesta și se impune a se lucra serios la politețea și profesiona-lismul unor cadre medicale; și, bineînțeles, să nu uităm de medicamentele, feșile, seringile și mănușile chirurgicale pentru care pacienții nu ar trebui să scoată bani din buzunar. Poate, după ce vor fi realizate toate acestea, va ajunge să-și merite denumirea de "spital".
Actuala conducere vrea să facă niște schimbări. Dr. Dan Căpățână, managerul unității sanitare, a fost prezent (nu pot să uit cum a spus - "din curtoazie"!) la comisia de dialog social desfășurată, marți, la Prefectura Constanța, ocazie cu care și-a expus, pe scurt, strategia de management. Am auzit cuvinte frumoase: "creșterea calității actului medical", "program coerent de reabilitare" etc. Sună bine, dar puțin irealist, mai ales dacă sunt rostite în aceste vremuri de restriște.
Dar se potrivesc aceste planuri cu reducerile drastice prin care trece Spitalul Județean în aceste zile? Eu nu cred! Se vorbește despre îmbunătățirea calității actului medical, dar se netezește calea infecțiilor nozocomiale când se ia decizia înjumătățirii numărului de secții, se taie din paturi și sunt înghesuite în clădirea-mamut și secțiile exterioare ale spitalului. Se vorbește despre program coerent de reabilitare, dar se creează premisele apariției a tot mai multe erori umane când se fac disponibilizări dintr-un personal și așa insuficient pentru volumul de muncă.
Acestea au fost "soluțiile" găsite de noii stăpâni ai spitalului, Nicușor Constantinescu, președintele Consiliului Județean Constanța, și cei care-i reprezintă interesele în Consiliului de Administrație al spitalului. Planul de reorganizare a fost făcut în grabă, parcă pe genunchi și s-a dat drumul haosului! Nu mă surprinde că au acționat astfel și, mai mult ca sigur, nu este o surpriză pentru multă lume. Ce m-a contrariat a fost însă atitudinea "executanților" din cadrul spitalului. Dincolo de neajunsurile financiare pe care le invocă și pentru care s-ar fi putut găsi alte soluții, halatul alb pe care îl poartă ar fi trebuit să-i determine să se gândească, în primul rând, la pacienții cărora le-au luat paturile și doctorii. De altfel, medici cu ani grei de experiență le-au transmis diverse propuneri de rentabilizare a activității medicale. Acestea însă nici nu au fost luate în seamă. Este mai la îndemână să desființezi din secții și să dai afară 160 de oameni decât să lucrezi pe niște idei, pe niște soluții constructive, care să-ți permită și depășirea crizei și păstrarea oamenilor.
În Jurământul lui Hipocrate, un angajament solemn pe care și-l iau medicii la început de drum stă scris: "Voi îndura îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile și mintea și mă voi feri să le fac orice rău și orice nedreptate". Oare ce se întâmplă acum în Spitalul Județean nu este o nedreptate făcută bolnavilor? Încă o dată, se dovedește că Jurământul lui Hipocrate nu mai este decât o poezie. Scrisă frumos, dar învechită.