Invers

"Seinfeld" e mare. Chiar dacă vorbește despre lucruri mici. Am revăzut, zilele trecute, episodul "Opposite", cel în care George decide că îi merge mai bine, pe toate planurile, dacă face exact inversul a ceea ce-i dictează instinctele. Așa că se alege cu o prietenă blondă, cu un job la care a visat dintotdeauna și, pe deasupra, mai găsește și o bancnotă de 20 de dolari pe jos, drept bonus pentru decizia de a-și nega adevăratele dorințe. Metafora e sublimă: fii oricine altcineva în afară de tine însuți! Fii ei înșiși!
Dacă filmul ar degenera în realitate, atunci lucrurile ar lua-o, cu adevărat, razna. Oare cum ar arăta lumea dacă fericirea personală ar trece pe locul doi atunci când o acțiune este inițiată? S-ar da curs dezvoltării bolilor psihice și haosului (într-o mai mare măsură decât ceea ce experimentăm în zilele noastre) sau lucrurile ar rămâne la fel, doar că oamenii buni ar face lucruri rele, și invers?
De exemplu: un tip ajuns la maturitate, dornic de a se răzbuna pentru faptul că mama sa l-a introdus în tainele sexuale când avea doar patru ani, dorește, sau are nevoie să se răzbune. As soon as possible. Dar își potolește setea de răzbunare donând, în schimb, niște bani, unei organizații de protejare a copiilor abuzați sau măcar unui adăpost de animale. Și invers: un ministru, proaspăt instalat, pornește la drum cu un singur gând: nu de a apăra drepturile cetățenilor, nu de a fi cel mai iubit dintre miniștri, nici măcar de a fi (sau a deveni) sărac și cinstit, ci de a NU fura. Își ignoră, însă, dorința inițială, pentru că, de ce să nu recunoaștem, dorințele pot fi înșelătoare.