Să plângem cu dom’ primar

E jale. Încă un an de lacrimi, de suspine și regrete. Primarul suferă că nu are bani la bugetul local. Nu pentru că nu a avut de unde să ia, ci pentru că nu i s-au dat. E mai ușor să stai în poziția yoghinului, cu fața spre cer, invocând divinitatea să îți pice și ție ceva. Alții, ceva mai descurcăreți, au învățat adevărata lecție a administrației locale cu mulți ani în urmă. Nu au avut încotro și pentru că nu puteau sta nepăsători. Lecția asta se numește atragerea de investitori și accesarea de programe și proiecte finanțate de Uniunea Europeană cu fonduri nerambursabile. Este vorba despre acele miliarde de euro care așteaptă ca guvernanții și primarii deștepți să depună un minim efort pentru a le cheltui. Însă, în ciuda principiului – devenit model în administrația constănțeană – pară mălăiață în gura lui nătăfleață, UE îți dă bani, dar nu ții bagă și în traistă.
Din păcate, cele două surse importante de fonduri nu s-au putut dezvolta la Constanța. Politica de japcă și tâlhărie a administrației nu a fost pe placul investitorilor serioși, care au preferat vestul civilizat al României decât sud-estul balcanizat și corupt. Cu toate că aveam marele avantaj de a fi și port la Marea Neagră. Nu a contat însă în fața investitorilor care, speriați de politica locală a comisionului, a șpăgii directe și a hoției instituționalizate, și-au luat tălpășița spre alte zone.
Iar realitatea ne dovedește clar că municipiul și județul Constanța sunt zone negre pe harta investitorilor străini. În afară de hypermarketuri, cafenele, mall-urile prietenilor, benzinării și show-room-uri de mașini, nu există nicio investiție recentă, serioasă, în acest oraș. Ceata de gonaci și haiduci din fruntea administrației a avut grijă să jupoaie orice afacere care se putea dezvolta la malul mării, fără cârdășia și fără a fi în beneficiul său direct. Taxe de protecție, comisioane (neoficiale) la acordarea de autorizații de construire, taxe de tramă stradală în întreg județul, sponsorizări la primărie și partid, slujirea intereselor economice a șmecherilor din administrație. În aceste condiții, în timp, sugrumată de caracatița care domnește peste județul și municipiul Constanța, economia locală s-a restrâns enorm. Iar criza de la nivel global a afectat-o și mai mult.
Așadar, iată de ce Mazăre nu are bani la buget. Nu pentru că nu îi dă Boc de la Guvern, ci pentru că nu a făcut nimic, ba din contră, pentru a atrage fonduri suplimentare.
Cea de-a doua sursă importantă de bani – fondurile europene nerambursabile – este mai degrabă un vis urât decât o oportunitate. De-a lungul anilor, tandemul Mazăre – Constantinescu a dezvoltat o "simpatie" aparte pentru tot ce înseamnă oficiali europeni, monitorizare sau fonduri nerambursabile, dar cheltuite după principiile UE și nu ale găștilor locale.
Că s-au certat cu Jonathan Scheele, că și-au bătut joc de fonduri europene importante (amintim aici numai de Pavilionul Expozițional), că sunt cercetați penal pentru că au prejudiciat instituțiile statului implicate în programe cu bani de la UE, toate astea au încadrat județul Constanța într-o zonă periculoasă pentru oficialii de la Bruxelles. În plus, indivizilor de la malul mării nici nu prea le convine să își piardă vremea cu astfel de proiecte europene. Necesită timp (lucru de care edilul șef nu prea dispune, mai ales cu atâtea tentații turistice exotice), muncă (programul restrâns de la 13 la 16 nu permite foarte multe), seriozitate (și cu gagicăreala cum rămâne?), corectitudine în cheltuirea banilor (J) și interes maxim. Din păcate, aceste principii nu se regăsesc în portofoliul mai marilor de la județ și de la municipiu. Ba chiar, de ce să îți bați capul cu toți tâmpiții de la Bruxelles dacă tot nu îți iese și ție de o măslină?