Stai în groapă?

Te trezești într-o cameră întunecată. Nu știi cum ai ajuns acolo, dar presupui că nu e vina ta și bine faci. De afară se aud zgomote. Deschizi geamul și vezi o masă uriașă de oameni care protestează. Pe pancartele pe care le flutură amenințător în aer sunt înscrise mesaje destul de explicite - Ne-am pierdut respectul pentru clasa politică! Jos guvernul! Hoții!
Ce faci? A) Te culci la loc. B) Aprinzi lumina, ca să îți găsești hainele.
Ai ales varianta B. De ce? Nu mai contează acum. Hainele sunt pe un scaun mizerabil. Portofelul este tot acolo, cu tot cu buletin, vreo 300 de lei, salariul pe ultima lună, după ce a fost ajustat corespunzător crizei economice și incompetenței celor care te conduc.
Acum ce mai faci? A) Mergi să plătești rata la bancă, 150 lei, ca să rămâi la limita de jos a traiului decent? B) Cobori în stradă, ca să te alături protestelor?
Ai ales B. E timpul pentru o nouă revoluție. Deschizi ușa și ieși din cameră, însă cazi într-o groapă, pe care nu-ți amintești să o fi săpat. E un tunel care nu se mai termină. Cazi și cazi, pe lângă nenumărate alte victime ale aceleiași gropi. Sunt aici democrația, care molfăie pofticioasă dintr-un grătar electoral infinit, revoluția din 1989, care a ajuns să cerșească de la cerșetori, pentru că mutațiile sociale din ultime 20 de ani au făcut-o invizibilă, sistemul educațional, care tot încearcă să vorbească coerent însă este pus la respect de școala vieții, care are mușchi și îi spune că nu cu carte ajungi mare, ci cu pile și furtișaguri, mai mici, mai mari. Sunt toți aici. Ce faci?
A) Suni la 112 de pe telefonul mobil, crezând, în prostia ta, că reclamele nu mint și că ai acoperire pe tot teritoriul României? B) Alegi să cazi în golul țării, sperând că ceva se va schimba și că, în cele din urmă, vom ajunge la fund, de unde nu putem decât să ne ridicăm.
Ai ales tot B, optimistule. Trec vreo 134 de ani. Cazi în continuare, dar parcă se întrezărește ceva. Este o poieniță, spre care te îndrepți cu viteză. Te pregătești să mori într-un mod penibil... am căzut într-o groapă timp de 134 de ani și am murit. N-o să te creadă nici dumnezeu. În ultima clipă, un jedi sare spre tine, de pe o cracă a unui copac din poieniță, că doar nu e nimic SF aici, și deschide o parașută.
Cazi pe iarba poieniței. Este verde. Să fie iarba mai verde pe partea cealaltă? Ai uitat deja, că doar cazi de 134 de ani. Fără să apuci tu să faci ceva, luptătorul jedi se prezintă. Îl cheamă Femei. Îți vine să râzi, dar nu e cazul. Femei îți spune că trebuie să te lupți cu monstrul din poieniță, ca să îți salvezi țara și că el te va ajuta, cu o armă secretă. Este o valiză, plină cu șpagă radioactivă, pe care trebuie să i-o dai monstrului.
Iei valiza și te îndrepți spre peștera din poieniță. Se aud niște zgomote de-a dreptul bizare. Sună a manele, ceea ce te binedispune, deși nu-ți poți explica motivul. Monstrul stă pe un morman de bani. Sunt dolari. Old school. Fără să stai prea mult pe gânduri, arunci valiza spre el. Monstrul își întinde mîinile slinoase de-atâta cerneală și prinde valiza, înghițind-o cu totul. Monstrul moare, nu înainte de a voma violent. Te ferești, însă Femei moare, lovit de toxicitatea ridicată a vomei. Din monstru a mai rămas un obiect prăpădit, acoperit de mațe și resturi de dolari. Îl ridici și, surpriză, este "Respectul pentru clasa politică".
Mulțumit de rezultat, iei "Respectul pentru clasa politică" și te pregătești de întoarcere. Poate că mulțimea mai este în stradă și le poți da Respectul, pentru ca protestele să se transforme în dialog social, ceea ce ar putea duce la o înțelegere amiabilă. POATE, POATE.
Din păcate, observi că nu e nicio scară prin preajmă. Femei e mort și falit, așa că nu ai cum să te întorci.
Te plimbi prin poieniță și, ascunsă după un tufiș, găsești o graniță. Ce faci?
A) Stai în groapă? B) Treci granița?