Text de război

Am o mică dilemă. Ce-i faci unui idiot? Nu, nu unui idiot dostoievskian, ci unui cocalar de Mamaia. Știți genul… dacă s-ar face un test cu întrebări despre el, prima ar suna așa: personajul în cauză este A. Prost, B. Prost, C. Ambele variante, cu răspuns corect A, B și C.

Să-l lași în pace, să-l ignori, să îi permiți să se agite în fața ta, să te înjure și să scuipe mai ceva ca porcușoru’ mi se pare penibil. E ca și cum i-ai atesta superioritatea. Sigur, pe tine personal nu prea te interesează, cum nici pe ceilalți dinainte nu i-a interesat. Tocmai din această cauză prostului i-a crescut self esteem-ul - pentru că toți cu care s-a confruntat au ales să joace rolul înțeleptului care cedează primul.

Ei bine, eu zic: ducă-se dracu’ înțelepciunea!!! Dacă dau de proști, o să demonstrez că sunt o ființă superioară fix prin faptul că am capacitatea de a mă coborî la nivelul lor, ca să le dau un cap în gură.

Am pățit-o joi seară, în stațiunea Mamaia. Am mers la un suc cu mai multă lume, din care un Gigel avea piciorul în ghips. La plecare, ne-am îndreptat spre trecerea de pietoni, pentru a traversa spre parcarea de pe malul lacului (zona Cazino). Doi dintre noi l-am sprijinit pe accidentat, ca să nu stăm un secol pe zebră. Am pășit pe asfalt, moment în care un uber-șmecher cu un Hummer… oprește regulamentar (nu, nu-i vorba despre el aici).

În spatele lui se așează în rând un Opel nepretențios și trist. Idiotul de la volan începe să se agite, în mintea lui la fel de nepretențioasă și tristă neexistând niciun motiv întemeiat pentru care o mașină s-ar opri la o trecere de pietoni.

Începe să claxoneze și, văzând că SUV-ul nu se mișcă, decide să ia atitudine. Se angajează în depășire (manevră ilegală, pe benzile care preced o trecere pietonală), accelerează prin dreapta Hummer-ului (manevră interzisă) și oprește la 5 centimetri de piciorul meu stâng, pus frumos pe zebră.

Evident, începe un dialog "prietenos", în care ne salutăm reciproc mamele, morții și ne băgăm tot ce găsim. Fără folos. Oricât de tare am gesticulat, arătându-i că eram pe trecere, individul (s-a dovedit ulterior că era beat) o ținea sus și tare că maică-mea e o curvă și că el își bagă ... în toată familia mea, pentru că am îndrăznit să traversez regulamentar.

Între timp ajunsesem pe partea cealaltă, moment în care prietenul cu piciorul în ghips le arată stupizilor din Opel degetul mijlociu, pentru a pune punct discuției.

Te-ai fi gândit că un asemenea gest nu avea cum să îl enerveze mai rău decât cuvintele "de drag" pe care i le adresasem cu 30 de secunde în urmă. Dar nu! A fost jignirea supremă, care nu putea trece nerăzbunată. Omul se dă jos, împreună cu pițiponcii lui de companie și se îndreaptă vijelios spre noi. Unul dintre ei pune mâna pe o bâtă de baseball și începe să alerge în direcția noastră, de-am zis că dacă mă dau la o parte se duce drept în lac, la cât de hotărât era.

Choices, choices… Să îi iau bâta din mână și să îl bat până când plânge după mă-sa? Să mai stăm la discuții? Să încercăm să-l protejăm pe rănitul grupului și, de asemenea, să avem grijă ca mașina noastră să nu pățească nimic? Asta gândea probabil și celălalt amic.

Vă amintiți ce spuneam în al treilea paragraf? Asta mi-a trecut prin cap și am decis să îmi urmez instinctul. I-am zis prietenului cu piciorul în ghips să intre în mașină și m-am repezit spre cel cu bâta în mâna.

Dar… SURPRIZĂ!!! Chiar mârlanul cu gura mare dă sunetul sfâșietor al retragerii, urlând tare la Tazman-ul cu bâta: "NUUUUU, STAI, că au Hummer!!!".

Pentru că (o da!) și noi tot cu Hummer-ul din dotare venisem la scandal! (ziariști săraci cu prieteni bogați

)

Și, după cum intuiți, H3-ul bate Opelul la orice oră, mânca-ți-aș!

La vederea tancului nostru, băieții s-au scăpat pe ei de frică, crezând probabil că ne aflăm în vârful lanțului trofic local și închipuindu-și valuri de "cefoși" urmărindu-i prin oraș ca să le rupă picioarele.

În nici zece secunde erau înapoi în Opel și au plecat de parcă îi fugărea vrăjitoarea din "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte".

Mă întreb ce scandal ar fi ieșit dacă aveam un Logan. Concluzia e simplă: nu traversați regulamentar decât dacă aveți o mașină mare, mai scumpă de 50.000 euro! Ah și presupun că n-ar avea niciun sens să pornim aici o discuție despre mersul societății. Pentru mine e clar că "Idiocracy" este cel mai realist film făcut vreodată de oameni.