Jeepuiți-vă-ți ca Mazăre

Din goarnă deodată sună edilul șef în șlapi. Și în secunda doi, se-adună toți sub soare ca niște eroi. Aici mă refer la noi.

Căci ceilalți slujbași, bieți funcționărași, sărmani la duh și mici pălmași le plâng de milă. Ce i-aș… ce i-aș… De pe străduțe mici, de prin tufiș, se strâng încet, parcă-s furnici, nu merg pe jos, sau-n trocarici, ci sunt în Jeep-uri, mașini mai mari, mai mici, model luxos, mă uit cu jind. Eu merg pe jos.

Sunt oameni mari, funcționari, plătiți de noi. Nu mai suntem eroi. Cel mult, doar niște boi. Din banii publici, pe biruri mari, ei fac afaceri, preiau contracte, se cred frumoși și tari.

E 12 fix, afară-i cald, mă uit pe geam. Se-nmoaie pasta-n pix, îl văd pe Gabi Stan. Se-adună toți, fruntași din Primărie, să dea onorul. Gabi-i salută, pipăind claxonul. La stat e mic, nu chiar cât Boc. Și-a luat Jeep mai mare, să-i fie cu noroc.

Descalecă semeț, își pune ochelari, vorbește mult și tare, se pipăie pe celular. Sau ce o fi având în buzunar. Eu zic că-i celular. Sau chei de la Jeepan. Mă lansez în ipoteze, ce nu-și au loc la ziar. Așa că-l las pe Gabi. Mi-am adus aminte, și eu am celular.

Trecând la subiect, cu-ntârzierea de rigoare, sosește el, primarul, tot pe un jeep călare. Să moară Gogu-n pușcărie, dacă la ăștia acum, jeep-ul nu e jucărie. Și-a luat șeful mașinuțe, a doua zi de dimineață, toți și-au schimbat parcul auto, de parcă ar fi maimuțe. Chiar și bodiguarzii aveau jeepuri în dotare, ca nu cumva vreo minte, bolnavă, sfidătoare, să-i poarte răzbunare pe vreo retrocedare.

În jurul lui se-adună toți. Veniți aici la Radu, suiți-vă pe roți, sau stați pe o bordură, ca să vă numere pe toți. Să nu lipsească unul de la măreața convocare, căci dom’ primar, el însuși, vă va conduce astăzi pe nisip, spre mare. Va lua plajele la pas, va simți briza cum îi bate pe la nas, va număra pubelele, va implanta umbrelele, va număra saltelele. Comandament, nu glumă, cu alai de șefi - funcționar, condiția de funcție, să ai Jeep c-al domnului primar.