Cel mai recent invitat al interviurilor on-line organizate de redacția "Cuget Liber" a fost preotul Eugen Tănăsescu, cunoscut atât credincioșilor săi din parohia Bisericii "Sfinții Arhangheli Gavriil și Mihail", precum și ascultătorilor săi de la Radio Dobrogea (pe care l-a inaugurat în anul 2001) sau cititorilor blogului său. Așadar, poate fi descris ca un altfel de reprezentant al bisericii creștin ortodox, un interlocutor mereu pregătit să răspundă mai concret decât mulți alți interlocutori laici. Iată ce întrebări au pus cititorii cugetliber.ro.
- Trebuie să dau bani preo-tului care vine să citească la pomană? Cât de legale sunt "onorariile" preoților?
- Legalitatea onorariului este stipulată încă din Vechiul Testament: "Vrednic este lucrătorul de plata sa". Dacă e să glumim, aș spune că n-am avea dreptul la niciun "onorariu" dacă ni s-ar plăti toate facturile. Acest onorariu constituie o donație, ca o recu-noștință neimpusă față de slujba respectivă. Există și o taxă a bisericii, atunci când se apelează la slujbe pentru nunți sau botezuri, dar care reprezintă taxa de utilități (gaz, lumină, apă, salariile per-sonalului neclerical - n.r.) și care nu se regăsește în salariul preotului. Donația rămâne la aprecierea credinciosului. Recomand a se discuta mai întâi cu preotul acest aspect.
Ca să lămurim această poveste, preotul are un salariu pe care și-l constituie, în parte, dintr-un ajutor de la stat, 60%, dar nu toți preoții beneficiază de acesta, fiind într-un număr fix. Există și parohii care se autofinanțează. Din păcate, noi trăim într-o lume mercantilizată, în care a dispărut sentimentul donației. Consider că preotul, ca putere financiară, trebuie să fie media credincioșilor săi.
- De ce L-a transformat biserica pe Isus în agent de publicitate? De ce nu se impozitează veniturile preoților și mai ales ale bisericii?
- Aceasta este o viziune pietist-capitalistă. Mai întâi, niciodată Biserica nu a trăit fără resurse materiale. Nimeni nu poate trăi fără acestea. Iisus însuși a avut punga. Ceea ce înseamnă că încă de la începuturile ei, Biserica Creștină avea resurse pentru a exista. Patrimoniul bisericii pare impre-sionant în raport cu o persoană, dar față de activitatea și necesarul de resurse, el este undeva spre zona de satisfăcător. Problema este următoarea: ce facem cu toate resursele materiale? Cui le dăm? O mentalitate egoistă și le-ar dori pe toate pentru sine. Biserica însă nu le folosește strict pentru sine, ci pentru activitățile ei misionare în lume. Optica aceasta că biserica a devenit o afacere ține de faptul că noi trăim toată viața ca pe o afacere.
Biserica pare că deține multe și datorită vechimii. La o instituție cu 2000 de ani vechime, căruia i s-a donat în mod constant tot timpul, dreptul de proprietate este un drept sfânt consacrat și prin legea divină, dar și prin legea umană. Problema este că, în realitate, sistemul economic global actual generează mari discrepanțe între puținii bogați ai planetei (mai bogați și decât biserica) și masele care sunt majoritar sărăcite. Prin urmare este de înțeles această transformare a sentimentului de donație într-un sentiment de nemulțumire, ba chiar uneori invidie.
Un recent raport NASA a avertizat că marile discrepanțe dintre bogați și săraci vor duce la un colaps social. Biserica a mai trecut prin așa ceva, pentru că așa cum i s-a donat de-a lungul timpu-lui, a fost și jefuită. Nu Biserica este de vină pentru sărăcia oa-menilor. Pentru Biserică, sistemul economic ideal nu este capita-lismul curent, ci comunitarismul apostolic. Prezent chiar în Noul Testament, în faptele apostolilor.
- De ce BOR nu organizează "Școala de sâmbătă" sau duminică? De ce ora de religie nu e predată de profesori de filozofie/istorie?
- Ora de religie în școală trebuie să aibă două mari componente: informarea și formarea. Una fără alta nu funcționează. Scopul orei de religie este să aducă la cunoștință valorile religioase și să i le insufle elevului. Prin urmare, trebuie și informare, care este de fapt catehizare, dar trebuie și formare. Statutul actual al orei de religie este unul de propunere universală. Ministerul recomandă religia ca fiind un bun comun de studiu. Ar fi o greșeală fundamentală să includem religia în rândul valorilor opționale, pentru că în acel moment suntem pe teritoriul subiectivismului.
Religia include și istorie și filozofie. Istoricii și filozofii nu pot preda religie, pentru că nu sunt calificați pentru așa ceva. Ei sunt pregătiți în domeniul lor, iar religia este mai mult decât atât.
- Cum sunt considerați credincioși care nu au mai călcat în biserică din cauza expunerii mediatice excesiv negative a preoților?
- Hristos nu a judecat pe nimeni, iar sfinții apostoli ne îndeamnă să ne suportăm slăbiciunile unii altora. Dacă mergem la Biserică, nu mergem nici pentru nivelul intelectual al parohienilor și nici măcar al preotului. Preotul nu este generator al sfințeniei, ci doar transmițător al ei. Dumnezeu vă așteaptă în continuare. El este în Biserică. A spune că ai credință și a nu merge la biserică este ca și când ai spune că-ți iubești părinții și nu te duci să-i vezi niciodată.
- Se poate vorbi despre o "inflație" de biserici în Constanța?
- Să vorbim statistic. În fiecare duminică, bisericile din Constanța sunt arhipline. Avem, conform ultimului recensământ, în jur de 400.000 de credincioși ortodocși. La un calcul mediu de 100 de oameni pe parohie, sunt necesare 4.000 de biserici. Din toate aceste date, să zicem că mai reducem numărul credincioșilor activi la jumătate și tot ar fi necesare cel puțin 2.000 de biserici. În realitate, avem 350 de parohii în tot județul, iar în orașul Constanța sunt puțin peste 100. Biserica știe că orice parohie include acele resurse de care am vorbit la început și atunci sunt construite biserici acolo unde este strict necesar. Spre exemplu, în zona Faleză Nord, dincolo de Delfinariu, spre Mamaia, avem o singură biserică la aproape 10.000 de oameni.
