Arhiva de Aur "Cuget Liber". Mari profesori - Marin Mincu, geniul incompatibil cu "mediocritatea" de la "Ovidius"

1659
5

Articole de la același autor

Foto document. 25 aprilie 1996. În plin scandal la Universitatea "Ovidius", fotoreporterul "Cuget Liber" Ionel Constantinescu este trimis în "groapa cu lei" din bd. Mamaia, nr. 124. Marin Mincu nu fuge de aparatul foto și imaginea rămâne în istorie.

Întâmplarea face să fi trăit acele vremuri. Eram student al Facultății de Litere de la "Ovidius", iar în primăvara lui 1996, eram student în anul II. Bineînțeles, Marin Mincu îmi era profesor. Era decan al facultății (pe atunci, titulatura completă era Litere, Istorie, Drept și Teologie) și avea un curs excepțional de Literatură Orală (Folclor). 




Avea însă "damblaua" de a intra, la examen, și peste alți profesori, la Istoria Literaturii Române (ILR), Teoria Literaturii, Literatură Comparată etc. Temperament vulcanic (să ne amintim de conflictul cu fostul primar Corneliu Neagoe), în ciuda capacității sale intelectuale cu mult peste media "Ovidius"-ului, a reușit să și-i pună în cap pe mulți dintre cei din jur - îi numea, în cel mai fericit caz, "mediocri", iar când vorbea despre marele adversar Adrian Bavaru folosea un joc de cuvinte pe care, din respect pentru mediul academic, nu-l voi reproduce!) -, care și-au unit forțele și, finalmente, chiar l-au "radiat".

În primăvara lui 1996, scandalul izbucnise. Era un conflict pe față, cu mizerii scrise prin ziare, Mincu fiind făcut, probabil la comandă plătită, "cancer universitar"… A fost înfrânt, dar marii perdanți au fost studenții, universitatea…

Marin Mincu rămâne însă în istorie drept unul dintre cei mai importanți poeți, critici literari, istorici literari, semiologi și eseiști români. 




În acei ani 90, "Ovidius" nu era un simplu centru universitar de provincie. Nu, era chiar un brand, unde aveai acces foarte greu, pe bază de examen, cu concurență de la 3 în sus pe loc. Iar Marin Mincu a pus serios umărul la ridicarea prestigiului universității. De altfel, unul dintre profesorii universitari constănțeni care a fost contemporan al vremurilor mi-a mărturisit: "Să ții minte de la mine, universitatea se numește «Ovidius» pentru că Mincu a bătut cu pumnul în masă. Restul optau pentru un nume banal, «Marea Neagră». Astăzi, mulți își revendică acest lucru, dar marele merit este al lui Marin Mincu!".

Cine a fost student la Litere în acei ani 90 nu poate uita niciodată acea echipă de aur creată de Marin Mincu. Au venit la Constanța profesori de renume, precum Valeria Guțu Romallo, Lucreția Mareș, Zamfira Popescu, Teodora Hristea, au crescut în acest mediu viitorii profesori Lăcrămioara Berechet, Ileana Marin, Marina Cap-Bun, iar dintre discipoli, să-i amintim pe regretatul Mircea Țuglea, Dorin Popescu, Alina Vasiliu, Florin Anastasiu și mulți, mulți alții care au devenit, peste ani, actanți de bază ai comunității.

Iar celebrul filosof și semiotician Umberco Eco, autor al unor lucrări de referință, precum "Numele trandafirului" sau "Pendulul lui Foucault", a conferențiat la Constanța la invitația lui Marin Mincu.

Asupra acestui subiect, voi reveni într-o ediție viitoare. Până atunci, respect MM…




XXX

Într-o altă imagine de colecție, surprinsă de fotoreporterul Ionel Constantinescu, în anul 1995, Marin Mincu dă mâna, la o conferință susținută în incinta Sălii Sporturilor, cu prefectul de atunci al Constantei, Anghel Constantinescu.



Comentează știrea

da
9 octombrie 2017
ai dreptate

da, ai dreptate mestere, insa eu ma intreb cum este posibil ca oameni deosebiti ,ca dl mincu sa aiba "scapari" inexplicabile, ca prezenta dansului si strangerea de mana cu bastardul -excroc paul lambrino?

prof.dr.
9 octombrie 2017
felicitari!

Greu de apreciat un om - colos cu identitatea intelectuala a eminentului Prof. Mincu Azi daca ar fi trait, desigur nu mai avea ore in facultate sau in UOC.Pigmei si impostori isi gasesc salasul in salile de curs si predau ce nici ei nu stiu ce inseamna.Un Mincu ar fi incompatibil cu degradarea actuala a tinutei si valentelor culturale ale cadrelor didactice,in mare parte. O tragedie!

Doru
9 octombrie 2017
Despre morti numai de bine ?

L-am cunoscut la inceputul anilor '80 , la Bucuresti , prin Stefania Mincu , pe care o stiam din anii liceului , la Constanta . Surprinzator pentru mine a fost faptul ca profesoara , pe care o respectam mult si o stiam comunicativa , era mai mult trista , retrasa , si chiar am surprins-o plangand , cu sughituri , intr-un moment , cand toti invitatii erau veseli . Marin Mincu mi-a facut impresia unui om cult , dedicat scrisului si activitatii de cercetare , dar prea distant si prea pretentios , prea acid , cu multi dintre cei prezenti , unii chiar profesori universitari . L-am revazut ulterior , in perioada in care era decan la "Ovidius'', chiar cand urma sa-l ,,unga'' Doctor Honoris Causa , pe genialul Umberto Eco si era destul de stresat de problemele de la Facultatea de Litere , unde se revoltasera niste ,,pigmei'', cum le spunea el . Intamplator , pe unii dintre contestatarii sai , constanteni si nu numai , ii stiam de multi ani si mai stiam ca erau foarte valorosi ca profesori , ca intelectuali , cu doctorate valoroase , cu carti publicate - unele de referinta chiar . De altfel , multi dintre profesorii de la Universitate - cu unii chiar am copilarit - erau entuziasti incurabili , faceau naveta obositoare de la Bucuresti ( primisera chiar si niste garsoniere in Constanta ! ) , dar erau optimisti ca fac o treaba de mare interes si importanta pentru Dobrogea . Singura dilema a unora dintre ei era faptul ca au gasit niste stari de lucruri ciudate la malul marii , cu ,,camarile'' deja formate , cu influente la varf , cu sustinere politica , de care erau priviti cu neincredere si inamicitie deseori . Marin Mincu era cumva izolat , se schimbase foarte mult , se izolase si datorita orgoliului sau extrem , arhistiut , si explicabil , comunica foarte putin , atat cu colegii de la Litere , cat si cu conducerea Universitatii , cu care intrase in conflict . Nu dau nume de profesori din aceasta poveste , dar numai unul singur , unul de o modestie remarcabila , la care am tinut mult si care s-a prapadit intre timp , mi s-a destainuit ca nu l-a deranjat deloc faptul ca decanul nu-i raspundea la salut si nici ca nu-i saluta pe cei aflati trecator la taifas in vreo sala de curs de la E-uri , sau pe strada . Era multumit ca isi facea treaba si ca nimeni nu i-a spus vreodata - nici macar ,,El'' - cum ii zicea lui Mincu , ca nu este bine cum si-o face ... Au trecut anii , si rememorand , pot accepta cu usurinta faptul ca Marin Mincu a fost un mare intelectual , un mare scriitor , un mare teoretician , un mare creator de scoala - pe nedrept uitat , chiar un mare neinteles , dar nu sunt de acord cu ideea absolut aiuritoare , ca ceilalti profesori de la Universitate , erau niste ,,mediocri" , niste ,,loaze'' , niste ,,nulitati'' ! Stiu ce spun ! De multe ori , marii oameni de cultura se comporta copilareste , daca nu asculta si de firul ierbii . Ca de acolo vine si vesnicia si armonia si intelepciunea ... Probabil , sa nu-l fi ,,decodat'' eu prea bine , prea de la ,,orizont'' - influentat find cumva , poate , de ,,schimburile de vorbe'' , in cele cateva intalniri pasagere , cand a fost oarecum prietenos , desi - asta , gandesc - si datorita uniformei pe care o purtam si pe care Stefania Mincu o respecta foarte mult ... In concluzie , a fost omul mare , dar nici contemporanii sai de alaturi , nu au purtat pecetea mediocritatii ! Este bine de stiut ...

Cristi Serban
9 octombrie 2017
Paul Lambrino e Anghel Constantinescu

Cel cu care dă mâna nu este Paul Lambrino, ci fostul prefect Anghel Constantinescu.

Apolodoru
10 octombrie 2017
Mistere

E un mister cum de nu vedeti ca universitatea a luat-o la vale de cand profesorul Mincu nu mai este deloc prin preajma... A investit multa incredere in cei care pe i-a adus la facultate, o incredere oarba, caci unii aveau sa-l tradeze mai tarziu! Cititi in "Balul pufuletilor" si va veti cruci. Se explica atunci de ce in istoria oficiala a facultatii este pomenit doar in treacat, nu? Profesorul Mincu era intrasigent, da, si avea standarde occidentale, chiar daca maniera in care isi manifesta indignarea era aproape la fel de balcanica precum metehnele carora li se opunea (plagiatul, manipularea notelor etc.). Exista de-atunci multa coruptie, dar ar fi putut sa o controleze daca ar fi fost mai multi oameni ca el in functiile de putere! N-a fost sa fie, mare pierdere pentru Constanta... dar sa nu ne miram astazi ca DNA-ul ne da tarcoale! Nici studentul sau, regretatul Mircea Tuglea, nu a avut o soarta mai buna in perioada scurta de timp in care i-a fost permis sa fie asistent, fara a fi tratat cu respectul cuvenit. Asta sa fie invatatura de minte pentru oamenii de cultura integri care au mai ramas in Constanta! Tinerii talentati au fugit in alte parti, la Ovidius nu ii asteapta nimic de bun augur.

Răspuns la: Despre morti numai de bine ?
Adăugat de : Doru, 9 octombrie 2017
L-am cunoscut la inceputul anilor '80 , la Bucuresti , prin Stefania Mincu , pe care o stiam din anii liceului , la Constanta . Surprinzator pentru...

Articole pe aceeași temă

Marţi, 06 Aprilie 2010
Stire din Cultură-Educație : Ce mai citesc constănțenii
Miercuri, 16 Februarie 2011
Stire din Eveniment : Misterul sinucigașei de pe strada Ecoului
Pagina a fost generata in 0.3749 secunde