Concurs Bâlbele din Salem

Cred că niciodată nu am văzut, la teatrul din Constanța, un spectacol cu atâtea bâlbe ca "Vrăjitoarele din Salem", reprezentația de duminică. Să cred că e un incident întâmplător, cauzat de pauza prelungită de sărbători, sau să mă gândesc că lucrurile au început să meargă în dorul lelii la așa numitul teatru de stat, în lipsa unui director general, dar în prezența atâtor directori care se ocupă de lucruri multe și mărunte?

Au încurcat, au repetat cuvinte, au intrat cu replici în avans, tăind vorba partenerilor de scenă, creând impresia de improvizație, normală atunci când actorul vrea să repare greșeala și mai pune de la el. Cunoscându-i, de ani de zile, pe mulți dintre cei prezenți pe scenă, am urmărit spectacolul cu inima strânsă, temându-mă și așteptând următorul pas greșit, jenată de jena lor, dorindu-mi ca publicul să nu observe sau să poată trece cu vederea…
Mie defectele acestea… tehnice mi-au stricat plăcerea vizionării piesei, una care pune probleme grave și solicită întreaga concentrare și participare a spectatorului.
"Vrăjitoarele din Salem", de Arthur Miller (dramaturgul american cu o biografie controversată, soțul actriței Marilyn Monroe), are ca pretext procesul de vrăjitorie ce a avut loc în anul 1692 în Salem, Massachussetts. Textul pune în discuție teme vechi de când lumea, precum lupta dintre bine și rău, jertfa pentru adevăr, libertatea omului de a alege, dar și efectele dezastruoase ale fanatismului religios și ale ignoranței asupra unei comunități.
În lipsa problemelor pe care le-am menționat mai sus, i-aș fi remarcat pozitiv pe Iulian Enache, un John Proctor bine lucrat ca personaj, pe Dana Trifan, soția lui din piesă (poate că șuvițele blonde ale tinerei țărănci ar fi putut să lipsească), pe Nina Udrescu, minu-nată într-un rol episodic, pe Cristina Oprean, o actriță de bază a teatrului, aflată mereu în formă, dar, mai ales, pe bătrânul Alexandru Mereuță, care, la cei 81 de ani ai săi, arată o poftă de joc incredibilă și știe textul mai bine decât colegii săi cu mult mai tineri…
Am observat și o timiditate a actorilor la scenele erotice, pe care le abordează cu minimum de pasiune, atracția dintre țăranul John Proctor și micuța vrăjitoare seducătoare fiind sugerată exclusiv de replici, la fel intensitatea sentimentului pe care tot el îl arată soției redescoperite ca femeie. Pun pariu că Mereuță s-ar fi descurcat mai bine!…
Programul de sală, cu multe poze, foarte frumoase (fotograful Bebe Pitei se menține în top) suferă de lipsa textelor. Un interviu cu Arthur Miller, distribuția, prezentarea regizorului american Gordon Edelestein, a scenografului Nic Ularu, dar nimic despre piesă, toate la un preț cam piperat.