"Bravo, fatăh, ești mai proastă ca mine!"

Dincolo de un procent catalogat la nivel național DEZASTRUOS, rămâne uimirea de a vedea cu câtă seninătate lipsită de bun simț au luat piept cu eșecul candidații respinși la sesiunea de vară a Bacalaureatului 2012.
Ieri, într-un raid prin liceele constănțene, aveam să constat că nesimțirea escaladează, iar generațiile premergătoare cad în ridicol. Mi-amintesc elevi care cu rușine și umilință înfruntau note mici, dar de trecere, în urmă cu ceva ani. Ieri, am rămas uimită să remarc calmitatea unei candidate de la Colegiul Tehnic "Tomis" care a picat cu 5,98. Mă așteptam să se așeze pe treptele liceului, să plângă de ciudă, să reacționeze oarecum deranjată de această pierdere la mustață! Nici pe departe… Și-a luat prietena de mână și au plecat să se cinstească cu un cico și eventual să pună la cale o contestație.
Într-un alt liceu, două tinere se amuzau de mama focului și se distrau pe seama colegilor respinși. La un moment dat, a intrat pe poartă o colegă și-au început să țipe isteric, printre râsete: "Fatăh, ai picat, că ai luat 2,20 la mate. Bravo, fatăh, ești mai proastă decât mine. Eu am luat 3,25".
Am întâlnit, în schimb, o îngrijitoare de grădiniță, mamă a doi copii, care a terminat liceul la seral și care a luat din prima Bacalaureatul (!!!).

Ultima conferință de presă i-a prilejuit "generalului" prof. dr. Răducu Popescu să afirme că nu facem bine noi, mass-media, că scoatem în evidență elevi care nu constituie un exemplu pentru învățământul constănțean. Să scriem și despre profesorii care se dedică meseriei și despre elevii merituoși. Dacă pentru profesori mă plec cu respect și chiar nu-i consider 100% vinovați pentru acest procent jenant de promovabilitate, în schimb, elevii sunt de o nerușinare inimaginabilă. Știau prea bine ce s-a întâmplat anul trecut la Bacalaureat și cu toate acestea nu au servit nicio lecție. Nu-i contrazic că subiectele au fost grele, dar oare în afară de A ÎNVĂȚA și iar învăța, ce scuză au pentru acest eșec?
Trăim într-o societate în care diploma de liceu sau de facultate nu mai reprezintă o miză pentru nimeni. Statul, singurul care ținea cont la angajare de actele astea, își alege viitorii salariați pe un sistem de pile și relații devenit de nepătruns de intruși, pentru că leafa este incomparabil mai mare ca la patron. Iar privații îi cheamă la interviu pe candidații la un post, îi țin în probe, nu se uită la diplome, ci la ceea ce știu să facă. Iar la toate acestea se adaugă faptul că părinții au cam obosit să facă sacrificiul de a-și ține în facultate odorul, ca apoi să devină taximetriști sau mai știu eu ce ospătari. Și atunci, vă întreb, mai e cazul să vorbim de viitorul acestei țări?