Copiii refugiaților ucraineni beneficiază, la Constanța, de cel mai amplu proiect educațional
Articole de la același autor
Târg de proiecte pe tema multiculturalității, la Școala din Castelu
27 Noiembrie 2022
”Brăduțul magic” al elevilor Școlii ”Grigore Moisil” din Năvodari, desemnat câștigător
18 Decembrie 2022
Doliu la Universitatea ”Ovidius”. S-a stins din viaţă un fost prorector
15 Decembrie 2022
Doliu în învățământul constănțean. S-a stins un fondator
09 Decembrie 2022
Și pentru sutele de copii ucraineni refugiați, împreună cu părinții lor, din calea războiului undeva prin județul Constanța, Moș Crăciun a venit cu desaga plină, în cadrul unui eveniment organizat de Centrul pentru Resurse Civice.
Susținute cu suportul financiar a patru agenții internaționale (între care UNHCR - Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, sau Organizația Internațională pentru Migrație în România), activitățile de incluziune socială și de asistență individuală oferite de Centrul pentru Resurse Civice din Constanța au drept beneficiari peste 6.000 de refugiați ucraineni.
„Ne adresăm, în principal, copiilor, prin intermediul unor activități care să-i ajute să își redobândească o stare mentală și psihică bună, în speranța că vor reuși să depășească trauma dislocării lor de acasă. Avem profesori, avem animatori de copii, avem psihologi care derulează activități de terapie de grup cu copiii, și nu numai. În plus, prin activitățile dedicate confecționării de diverse decorațiuni tematice, dar și de desen, copiii reușesc să-și exteriorizeze trăirile. Totodată, avem activități de suport, dedicate adolescenților. În afara cursurilor de limba română și limba engleză avem activități de club, de tip mentorat, cu tineri din Constanța, activități facilitate, care presupun crearea de grupuri mixte, pentru desfășurarea de diverse evenimente. De exemplu, recent, aceste grupe au pregătit un atelier de exprimare liberă și de teatru forum, pe teme din zona tinerilor, cum ar fi bullyingul”, a declarat Cosmin Bârzan, președintele Centrului pentru Resurse Civice, adăugând că prin aceste activități se urmărește crearea de legături între localnici și comunitatea de ucraineni.
„Ne adresăm, în principal, copiilor, prin intermediul unor activități care să-i ajute să își redobândească o stare mentală și psihică bună, în speranța că vor reuși să depășească trauma dislocării lor de acasă. Avem profesori, avem animatori de copii, avem psihologi care derulează activități de terapie de grup cu copiii, și nu numai. În plus, prin activitățile dedicate confecționării de diverse decorațiuni tematice, dar și de desen, copiii reușesc să-și exteriorizeze trăirile. Totodată, avem activități de suport, dedicate adolescenților. În afara cursurilor de limba română și limba engleză avem activități de club, de tip mentorat, cu tineri din Constanța, activități facilitate, care presupun crearea de grupuri mixte, pentru desfășurarea de diverse evenimente. De exemplu, recent, aceste grupe au pregătit un atelier de exprimare liberă și de teatru forum, pe teme din zona tinerilor, cum ar fi bullyingul”, a declarat Cosmin Bârzan, președintele Centrului pentru Resurse Civice, adăugând că prin aceste activități se urmărește crearea de legături între localnici și comunitatea de ucraineni.
Parteneriat pentru „O șansă la viață normală”
La ora actuală, 450 de copii cu vârste cuprinse între 3 ani și 17 ani sunt școlarizați în cadrul a patru unități de învățământ, din totalul de 3.200, dar la vârstă de școlarizare sunt cam jumătate. Foarte puțini dintre ei fac cursuri online, întrucât alimentarea cu curent a fost întreruptă.
Spre exemplu, la hotel „Astoria” din Eforie se găsesc 70 de copii refugiați din Kiev care fac o așa-zisă școală online, cu sprijinul unui profesor care le înregistrează cursurile într-un interval de patru ore în care dispune de curent, după care urcă lecțiile preînregistrate pe o platformă la care au acces adolescenții de la Eforie.
Cele patru unități de învățământ care găzduiesc copii ucraineni sunt: Școala Gimnazială nr. 16 „Marin Ionescu Dobrogianu”, Școala gimnazială nr. 40 „Aurel Vlaicu” (cu câte cinci clase), Școala Gimnazială nr. 6 „Nicolae Titulescu” (patru clase) și la Școala Gimnazială nr. 11 „Dr. Anghelescu” (patru grupe de grădiniță în anexa folosită și în anul școlar trecut).
Toate acestea sunt posibile ca urmare a parteneriatului semnat între World Vision, JRS România (Serviciul Iezuiților pentru Refugiați), Primăria Constanța, Inspectoratul Școlar Județean Constanța și Fundația Pontica, în cadrul unui proiect educațional intitulat „O șansă la viață normală”.
World Vision este finanțatorul acestui proiect, JRS se ocupă de managementul educațional, Primăria pune la dispoziție spațiile și împreună cu Fundația Pontica sunt plătite utilitățile din cadrul unităților de învățământ. IȘJ Constanța pune la dispoziție metodologia după care se desfășoară anumite activități și colaborează cu World Vision pentru a rezolva problema integrării copiilor în școlile românești.
„Parteneriatul nostru presupune școlarizarea a 600 de copii, de aceea suntem în discuții cu alte două școli din Constanța pentru a deschide clase suplimentare, pentru că cererile sunt colosale, în jur de 1.000, iar noi abia acoperim spre jumătate”, a declarat Răzvan Nicola, reprezentantul World Vision în Constanța. În aceste clase, copiii ucraineni învață limbile engleză și română, pentru a putea comunica cu viitorii lor colegi români și cu profesorii români, după care urmează a fi integrați în clasele de stat românești. „Au existat și alte proiecte educaționale pentru copiii ucraineni în județul Constanța, dar nu au funcționat, pentru că i-au pus direct în clasele cu elevi români. Neînțelegând limba, neînțelegând cutumele și tot ceea ce se întâmplă, încet-încet au ajuns în spatele clasei, simțindu-se izolați. Până acum am reușit să sprijinim 2.063 de copii în acest centru, din care 1.800 cu produse de igienă generală. De altfel, în luna noiembrie, 8.000 de refugiați ucraineni au primit produse de igienă personală”, explică același interlocutor. El a adăugat că, la ora actuală, se confruntă cu un exod de refugiați ucraineni din Bulgaria, întrucât acolo au încetat toate programele de suport.
„La Constanța se desfășoară primul și singurul program educațional din România de acest gen, fiind și cel mai mare proiect național, și de aceea mulți vin din București, Brașov sau alte zone, pentru că își doresc să-și școlarizeze copiii, să le ofere o șansă la socializare, în loc să-i țină acasă. Cea mai mare bucurie a noastră a fost chiar în ziua de Crăciun, când doi copii de 4 ani de la Școala nr. 11, care suferiseră traumele mutării, au început să vorbească, după ce o perioadă îndelungată au ales tăcerea. Chiar și dacă unui copil reușim să-i schimbăm, viața e fantastic! În sfârșit, copiii și părinții simt că aparțin unei comunități, că viața lor este relativ normală”, afirmă Răzvan Nicola.
De asemenea, World Vision plătește salariile a 30 de profesori, masa caldă pentru toți copiii din școli, iar UNICEF a asigurat o parte din rechizite.
Nu regretă că n-a plecat mai departe, în Germania
Olga Gancherova este una dintre educatoarele care se ocupă de cursurile atelierului handcraft și handmade deschis în sediul Centrului pentru Resurse Civice și care îi ajută atât pe copii, cât și pe adulți în depășirea traumelor emoționale.
De loc din Donețk, Olga a părăsit orașul natal în anul 2014, când a început propriu-zis războiul, refugiindu-se, împreună cu cele două fete ale ei, de 15, respectiv 17 ani, în Odessa, unde a lucrat timp de cinci ani ca învățătoare. Când a început a doua parte a războiului, în primele zile ale lunii martie, s-a refugiat la Techirghiol, la niște cunoscuți. „Pe 5 martie, când s-a dat vestea că va fi bombardată Odessa, mi-am luat copilele și am plecat spre România, cu gândul că vom ajunge în Germania. Dar cum proprietarii de la Techirghiol mi-au spus că pot să stau cât vreau, am ales să nu mai plec. Fetele mele fac școală online, fiind înscrise la Colegiul de Medicină din Ucraina. Au rămas acasă, într-o localitate din apropierea Donețk, cam la 30 minute, de părinții mei. Dar, în ciuda pericolelor care îi pândesc, la Donețk cei rămași s-au adaptat și își continuă viața, dar în alt ritm”, povestește Olga, adăugând că se simte în siguranță aici în România și nu regretă că nu a mai plecat în Germania.
Articole pe aceeași temă
Marţi, 06 Septembrie 2022
Luni, 15 August 2022
Luni, 21 Martie 2022
Duminică, 20 Martie 2022
Vineri, 11 Martie 2022
Vineri, 04 Martie 2022
Vineri, 03 Iunie 2016
Sâmbătă, 13 Iulie 2013
