Dezastrul din învățământ începe din clasa I. Cine-s vinovații?

Încet, dar sigur, învățământul românesc s-a apropiat de dezastru nu numai din cauza salariilor de mizerie oferite cadrelor didactice, dar și ca urmare a unor decizii care nu au urmărit decât să propulseze orgoliul tembel al unor miniștri ai Educației.

Printre aceste decizii "halucinante", se numără și aceea a ministrului Mircea Miclea, care, în anul 2005, se fălea cu surpriza cea mare: renunțarea la repetenție pentru clasa I, măsură considerată absolut benefică pentru dezvoltarea psihică a micului școlar.

Ieri, dintr-o discuție cu prof. Carmen Sulea, directorul Școlii Gimnaziale "Ioan Atanasiu" din Lipnița, am reținut că în zadar învățătorii se chinuiesc să ducă la capăt generații de elevi care nu-și doresc să învețe, mai ales că nici din partea părinților nu au vreun sprijin. "Și, din păcate, din ce în ce mai mulți elevi abandonează. Învățătorii muncesc chiar individual cu ei și ca director sunt mulțumită de implicarea lor, dar de unul singur nu se poate ajunge la rezultate bune", afirma prof. Sulea.

Întrebat de ce ajung în gimnaziu elevi care nu știu să scrie corect românește sau să facă înmulțiri, același director a declarat: "Prostia pleacă încă din cla-

sa I, când copii care nu fac legătura de la sunet la literă ajung să promoveze în clasa a II-a fără să știe să scrie. Până să apară acel ordin care ne interzice să-i mai lăsăm repetenți, am avut copii care au repetat clasa I și au ajuns apoi premianți. Ne este milă de ei și nimeni nu-și dorește să umilească un elev de 7 ani, dar părinții trebuie să înțeleagă că este spre binele copilului să-și însușească alfabetul", a mai adăugat prof. Sulea.

Mai mult, prof. Osman Orhan, directorul Școlii din Făurei, afirma că a avut o elevă de clasa a III-a transferată de la o școală din Constanța care nu știa să citească.

"Nu se întâmplă numai la noi, în mediul rural. Ba chiar noi mai lăsăm corijenți în clasele primare, lucru care nu prea cred că se întâmplă la oraș. Este aberant să nu-i poți lăsa corijenți în clasa I, chiar dacă ești conștient că respectivul elev nu cunoaște alfabetul, nu știe să scrie și să citească. Șansele lui pe mai departe sunt aproape nule, pentru că nu are timp învățătorul să mai recupereze programa pierdută", a mai spus prof. Orhan.

Interesant este faptul că în ordinul 4925 din septembrie 2005 se spune că, în învățământul primar, repetenția apare numai după finalizarea ciclului de achiziții fundamentale (clasa a II-a). Păi, ce achiziții să facă respectivul elev care nu știe să scrie?

"Îi mințim că-s minunați!"

O altă mare tâmpenie în opinia părinților, pe care nu i-a consultat nimeni, este renunțarea la note în învățământul primar, din anul 1998, când un alt ministru orgolios, Andrei Marga, și-a "marcat" mandatul cu noua modalitate de evaluare a activității școlarilor, și anume introducerea unor criterii de performanță. Sistemul de notare cifrică a fost înlocuit prin calificative, bazate pe prezentarea rezultatelor sub forma descriptivă.

Prof. Alina Ivașcu, de la școala din Coslugea, consideră că, odată promovat în clasa a II-a un elev care nu știe să scrie și să citească, tot ciclul achizițiilor fundamentale este zdrobit.

"Știu că mă număr printre puținii învățători care mai lasă elevi repetenți, dar le explic că nu am absolut nimic cu bieții copii. Ei trebuie să știe să citească pentru a se putea păzi de pericole. Și le explic că, atunci când au în față o sticlă cu un lichid, ei trebuie să știe să citească dacă e suc sau otravă. Din păcate, tot sistemul de învățământ este la pământ, pentru că îi mințim că-s minunați încă din clasele primare și ei ajung în clasa a II-a și nu înțeleg ce li se predă colegilor pentru că nu cunosc literele. Știu că este dur să-i spui unui copil că trebuie să repete anul școlar, dar nici nu poți să-l minți la infinit că este minunat promovându-l", a mai declarat același tânăr cadru didactic constănțean.

v v v

Așteptăm pe site-ul cugetliber.ro opiniile dvs. legate de acest subiect și vom transmite și noi mai departe Ministerului Educației și noului ministru aceste constatări ale cadrelor didactice din mediul rural constănțean.