Dezvăluiri din spatele scenei Teatrului "Oleg Danovski"/Galerie Foto

După ce se fac la croitorie costumele pleacă în teatru. De aici le iau în primire cabinierele. Ele le gestionează, le spală, le calcă și le modifică sau le repară. Și ele fac parte din personajele indispensabile și invizibile din spatele scenei.

Cabinierele sunt împărțite: două la Balet și trei la Operă, fiecare având specificul ei. Lenuța Horobeț (zisă Coca) și Florentina Șofa sunt cabinierele de la Balet. Ele pregătesc, de la coroniță/beretă la pantofi, toată ținuta corpului de balet. "La balet costumele sunt altfel decât la operă. La balet sunt fluide, ușoare… la operă sunt mai grele, mai ample. La balet se folosește mătase subțirică, organza, tul…", ne-au povestit ele. Au zile mai libere și zile în care intră în teatru dar nu știu când mai ies.

Pentru premiera Cenușăreasa, de exemplu, au avut de refăcut toate costumele pentru că au fost folosite cele dintr-o mai veche punere în scenă. Le-au modificat după fiecare bust și talie, lungime de mână sau de picior. "Când încep repetițiile cu costume se văd toate defectele", zâmbește Coca, cea care lucrează de aproape 20 de ani la costume. "Pe unul îl ține, pe altul îl strânge, ori pârâie…, le facem și le refacem pe toate, să nu-i stânjenească în timpul dansului. Iar la repetiția generală trebuie să fie totul așezat". După repetiția generală urmează iar un șut de forță. "A fost repetiție generală cu o zi înainte, până pe la ora 14:00, apoi le-am luat la spălat. A doua zi la ora 17:00 erau gata: spălate și călcate". Și, mai adaug eu, cusute.

Pentru operațiunea "spălat", de pe rochii trebuie descusute toate aplicațiile, iar din tutu-uri trebuie descusute busturile că doar acelea intră la apă. Chilotul cu volane - tutu-ul propriu-zis cusut la mână volan de volan - se spală la mână. După ce acestea se usucă trebuie luate din nou la mână și cusute. Apoi se calcă. "Una calcă, una coase. Totul e să ne înțelegem".. În timpul spec-tacolului stau în culise cu costumele de schimb pregătite, cu ustensilele în caz de vreun accident, dar și cu emoțiile. Pe care le ascund însă. "Balerinele ies de pe scenă să se schimbe", spune Lenuța, "se dezbracă la piele și, în câteva secunde, trebuie să le îmbraci. Și să le liniștești. Că ies abia respirând din scenă și intră în panică. Și dârdâie și tremură…". "Ei! Nu se vede din exterior ce facem noi", zâmbește Coca. "Dar balerinii ne-au mulțumit întotdeauna". Sunt, amândouă, numai zâmbet și bună dispoziție, și vorbesc cu drag de tot ceea ce fac. Nici nu mai trebuie să spună că le place.

Magazia cu rochii și tutu-uri

În magazie mai sunt costume de 20 de ani care încă se adaptează ori se pot adapta. Cabinierele scot dintr-un sac de pânză o pereche de pantaloni largi și vaporoși - de voal, strânși la gleznă, cu betelie joasă cusută cu pietre și mărgele. De șolduri sunt prinse și atârnă tot mărgele - perle. Îi recunosc. Sunt ai arăboaicei acrobate din Cenușăreasa. A fost învârtită și răsucită în dansul ăla de i-au mers perlele - o parte din cele de la bustieră s-au împrăștiat pe jos, că ne-au dat emoții să nu alunece prințul pe ele. Nu s-a întâmplat nimic de genul acesta, iar după spectacol cabi-nierele le-au adunat și le-au cusut la loc. Toate aplicațiile de mărgele și sticlă, sunt cusute de mână. "E de 20 de ani" mi-a spus senină și Lenuța, "din montările vechi ale Maestrului (Oleg Danovski - n.r.). Dacă specta-colele lui nu se mai pun în scenă, adaptăm costumele că e păcat de ele". Despre costumele vechi de15, 16, 17 ani, vorbesc cu mare respect. Pentru scenograf, pentru croitorese și pentru munca lor. În magazie, tutu-urile stau unul peste altul formând turnulețe, iar celelalte costumații sunt pe umerașe. Când una, când alta le iau din teanc și mi le prezintă drăgăstos: "Asta e din «Frumoasa», asta e din «Lacul», asta e «Șeherezada»…" și mi le întind în față să mă minunez.