Dobrogea în sărbătoare - 143 de ani de la unirea cu România

269
Ziua de 14 noiembrie, care se apropie cu paşi repezi, este o zi specială pentru constănţeni, ei sărbătorind 143 de ani de când Dobrogea a reintrat, oficial, în componenţa statului român modern. Pentru a marca acest moment important din istoria noastră, vom publica în zilele ce urmează mai multe articole ale specialiştilor din vechea cetate a Tomisului.

„Drapelul oşteanului român, încununat de flori, fâlfâie mândru între noi. L-am salutat cu iubire şi devotament, şi inimele noastre tresaltă de lacrimi de bucurie…”, arată telegrama trimisă de locuitorii Dobrogei domnitorului Carol, pe 18 noiembrie 1878.

În această dată, autorităţile şi trupele române intrau în Dobrogea, traversând Dunărea, pe la Brăila, spre capitala sangeacului, scria, în acele vremuri, Gazeta de Transilvania. „Să închidem ochii şi să ne imaginăm că suntem pe străzile Tulcei, în ziua de 14 noiembrie 1878…

Aicea lumea se pregăteşte pentru primirea românilor, ridicându-se arcuri de triumf. La început, toate naţionalităţile se preparau, fiecare în parte a primi pe români… Aşa, românii, comunitatea israelită, grecii, turcii, lipovenii, fiecare în felul său voia să-şi manifeste bucuria. Bulgarii, însă, îl făcură pe guvernator să intervină şi sub pretextul de a ajuta manifestaţiunea, ei făcură atâtea obstacole şi atâta presiune, încât contopiră cu dânşii pe toţi ceilalţi, şi aşa ei scăpară de o cheltuială mare, ce ar fi trebuit se facă comunitatea lor. Presiunea merse până acolo, încât guvernatorul ordonă de a se şterge…un tablou mare, reprezentând o femeie (Dobrogea) cu lanţurile rupte la mâni şi la picioare, iar guvernatorul insistă să se pună un steag rusesc în mâna acestei figuri”.

De-a lungul drumului erau ridicate patru arcuri de triumf şi în faţa bisericii „un transparent mare”. Primul arc de triumf din port, avea lăţimea de 20 de stânjeni şi înălţimea de şase stânjeni, fiind frumos ornamentat şi având în faţă, la mijloc, stema României cu deviza Domnitorului; în dreapta într-un cerc mare era scris Alexandru II, iar, în stânga, într-un cerc asemănător, Carol I.

Arcurile de triumf erau împodobite cu steaguri româneşti

Steagurile care împodobeau arcul erau româneşti şi ruseşti. Ridicat „după gustul guvernatorului de bulgari”, pe el era scris „‹‹ilustrilor aliaţi››, ceea ce pare cam întunecos, deoarece nu putem percepe, mai ales, că vedem scris Alesandru II şi steaguri ruseşti, ce însemnează iluştri aliaţi. Este făcut pentru românii, cari vin, sau pentru ruşii, cari se duc? Căci şi unii şi alţii au fost aliaţi”. Al doilea arc era în dreptul Hotelului „Odesa”, cât uliţa de larg, ridicat de populaţia greacă. În faţă erau zugrăviţi oştenii români, pe frontispiciu o cunună mare cu portretul domnitorului Carol I, în dreapta şi în stânga portretul Doamnei. În faţa farmaciei se afla al treilea arc de triumf, ridicat de comunitatea evreiască. În faţă avea o cunună mare de flori cu stema României, purtată de doi îngeri. Sub coroana era scris, cu litere mari, „Onoare patriei”.

Aproape de biserica românească se afla al patrulea arc de triumf, ridicat de populaţia română. Toată faţada era împodobită cu flori, pe partea dreaptă era un ţăran cu steagul în mână şi cu inscripţia „Trăiască poporaţiunea Dobrogei“, iar, în stânga, o ţărancă care torcea, cu inscripţia: „Traiască independinţa română”. În faţa bisericii, un „transparent mare”, pe care se aflau imaginile Domnului şi Doamnei, înconjuraţi de o cununa de flori, în dreptul lor fiind scris „Bine aţi venit fraţi Români!“, în dreapta, o ţărancă româncă cu un snop de grâu, iar în stânga un dorobanţ. Arcurile de triumf erau împodobite cu steaguri româneşti, amestecate, pe alocuri, cu steaguri ruseşti, pentru că „astfel a fost şi ştiţi cu câte greutăţi a trebuit se lupte poporaţiunea pentru a putea face şi ceea ce a făcut!”

Pe 23 noiembrie, armata şi autorităţile intrau în Constanţa. De aici a început dezvoltarea Dobrogei revenite la Ţara Mamă: podul de la Cernavoda care leagă, prin cale ferată, teritoriul dintre Dunăre şi Mare de restul Ţării; colonizarea cu mocani şi români basarabeni; legislaţia specială pentru Dobrogea; portul Constanţa, care deschide România către lume…şi multe, multe altele.

La mulţi ani, Dobrogei, „Dacie în miniatură” şi „model de convieţuire interetnică”!

Dobrogenilor le doresc să nu uite că suntem datori acestui pământ şi înaintaşilor noştri. Să le dea Dumnezeu sănătate şi să trecem peste toate cu bine! La mulţi ani, dobrogenii mei!

Lavinia DUMITRAŞCU, cercetător ştiinţific Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa 



Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3423 secunde