"Elpis", sala în care George Enescu a cântat cu ochii închiși

1219

Articole de la același autor

În 1895 a fost construită prima sală de teatru din Constanța, numită ulterior "Elpis", aparținând comunității elene. Așa cum arată dr. Doina Păuleanu, în lucrarea "Constanța. Aventura unui proiect european", editura Ex Ponto, 2003, Teatrul "Elpis" a intrat în istoria culturală a orașului prin personalitățile remarcabile găzduite de acesta: "În această sală, încă de la începuturile sale și apoi în perioada interbelică au prezentat spectacole în turneu trupe teatrale din România, având în distribuție pe Constantin Nottara, Petre Liciu, Ion Manolescu, Constantin Tănase și mulți alții. Aici a concertat George Enescu, impresionat de acustica acestei săli; aici a cântat Nicolae Leonard.
Aici au avut loc spectacole, concerte coral – instrumentale, spectacole de operă aparținând unor societăți culturale dobrogene. Aici au avut loc primele proiecții de film organizate în Constanța. Tot în această sală, publicul a aplaudat o trupă de comedie din Franța, o trupă de operă italiană. Această sală a găzduit în anii ‘ 50 primele spectacole ale Teatrului de Stat Constanța" (citat preluat de Doina Păuleanu, p. 179, din volumul aniversar "Thalia Ex Ponto la cumpăna de milenii", semnat de Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian).
Tot la Teatrul "Elpis" are loc un eveniment cultural remarcabil, amintit de ziarul "Constanța", pe 2 iunie 1902: "Duminică 26 și luni 27 mai
ne-a fost dat să admirăm pe marea artistă Aristizza Romanescu, care, cu concursul talentatului P. Liciu de la Teatrul Național din București, pe scena salonului «Elpis», au prezentat piesele «Suprema Forță» și «Parisi-ana»" (p. 181).
La nivelul anului 1905, opereta se afla în topul preferințelor culturale ale constănțenilor. Așa cum aflăm din volumul dr. Doina Păuleanu, pe 1 februarie, la "Elpis" evoluează Aura Mihăilescu în opereta "Fetița dulce", dar e prezentă pe lista de spectacole și opereta "Vânt de primăvară" (patronată de primarul Ion Bănescu), fiind amintite, de asemenea, "M-zelle Nitouche" și "Perichola".
La 16 martie 1908, Reuniunea muzicală "Gavriil Musicescu" a prezentat la sala "Elpis" cel de-al patrulea concert, cu zece piese vocal-instrumentale în program. În același an, Constanța găzduiește o companie italiană de operă condusă de C. Cassillano, care joacă în sala plină a Teatrului "Elpis" "Rigoletto", "Tosca", "Lucia di Lammermoor", "Carmen", "Faust", "Paiațe", "Bărbierul din Sevilla" și altele. "Succesul impresionant a determinat revenirea trupei în februarie 1909. Anul următor, o altă companie din Italia are public doar pentru două reprezentații", precizează dr. Doina Păuleanu (p. 184).
Pe 8 februarie 1916, la sala "Elpis" concertează George Enescu, acompaniat la pian de Theodor Fucs. Cella Delavrancea, citată de dr. Doina Păuleanu, evocă momentul în toată splendoarea sa: "Cânta cu ochii închiși, desprins de realitate, dus de undele sonore pe înălțimi pe care nu le atingi decât prin muzică" (p. 185).
În 1922 au loc mai multe spectacole de operetă susținute de trupa Bărcănescu, iar mai târziu, tenorul Leo Szlezak oferă un recital, acompaniat la pian de Oscar Nedbal. În 1923, George Enescu acceptă din nou să concerteze la "Elpis". Avocatul iubitor de muzică Titus Zaharia a supravegheat vânzarea biletelor, însă, în seara concertului, în sală nu s-au aflat decât 20 de spectatori. Dr. Nicolae G. Ionescu, citat de dr. Doina Păuleanu, explică: "Concurența a fost reprezentată (probabil involuntar) de Constantin Tănase și trupa sa de revistă "Cărăbuș". Evident că Enescu n-a mai călcat prin orașul nostru decât mult mai târziu – era ultimul său drum prin țară – și atunci nu pentru a concerta, căci se lămurise asupra auditoriului, ci pentru a împlini vocația portuară a Constanței: a luat vaporul spre America" (p. 187).
În istoria sălii "Elpis" mai sunt consemnate baluri de binefacere, festivaluri artistice sau ceaiuri dansante în scopuri caritabile. În ghidul editat de Th. Ionescu și I.N. Duployen, sala "Elpis", este prezentată astfel: "Clădire special amenajată pentru teatru. Scenă mare, decoruri bogate. Sala are două rânduri de loji și poate cuprinde 600 de locuri. Aici debutează toate trupele mari de la București ce vin în turneu artistic" (p. 187).

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.3926 secunde